De ce s-a retras, de fapt, Călin Georgescu din politică: „Devenise incomod”
Călin Georgescu – fost candidat la președinție și voce controversată a discursului naționalist radical – a anunțat oficial retragerea sa completă din viața politică. Fără ambiții pentru o funcție publică, fără planuri de a înființa un partid, retragerea sa ridică semne de întrebare într-un moment delicat pentru extrema dreaptă din România. Doi analiști politici consultați ai ziarului „Adevărul” explică de ce plecarea sa din scenă nu este întâmplătoare.
Un proiect ideologic care s-a autodistrus
Pentru Cristian Pîrvulescu, cunoscut analist politic, decizia lui Georgescu este mai degrabă rezultatul unui eșec strategic decât o alegere personală: „Călin Georgescu nu a reușit să-și transforme capitalul ideologic într-un proiect politic coerent. Deși a captat atenția în mediile alternative, discursul său – un amestec de ecologie mistică, naționalism radical și antioccidentalism – a alunecat într-o zonă de extremism ideologic incompatibilă cu valorile democratice. Retorica sa a devenit toxică chiar și pentru un segment din electoratul radical care a migrat spre figuri mai pragmatice, precum George Simion”.
Pîrvulescu mai subliniază un aspect esențial: Georgescu devenise o povară chiar pentru aliații săi. Deși a deschis un culoar ideologic, nu a fost acceptat ca lider legitim, iar retragerea lui poate fi văzută ca o formă de repliere strategică. „Îi lasă o portiță deschisă pentru o eventuală reactivare într-un moment politic mai favorabil”, explică analistul.
Posibile presiuni juridice și conexiuni periculoase
Un alt element cheie în retragerea lui Georgescu ar putea fi reprezentat de potențialele riscuri juridice. În ultimele luni, au apărut suspiciuni privind legături obscure cu entități externe, inclusiv din sfera de influență rusă, dar și cu organizații de inspirație fascistă. Aceste conexiuni, într-un context geopolitic sensibil, au atras atenția autorităților române.
„Nu putem exclude scenariul în care retragerea sa a fost negociată în schimbul unei reduceri a expunerii publice și, eventual, a atenției procurorilor”, spune Pîrvulescu. „‘Hibernarea’ sa poate fi o strategie de evitare a unor consecințe penale mai severe”.
O dispariție aparentă, dar nu definitivă
George Jiglău, politolog și profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, consideră retragerea lui Georgescu ca fiind „neașteptată doar la suprafață”. În realitate, spune el, ar putea fi vorba despre o decizie motivată de acumularea de dovezi în diverse dosare care-l vizează.
„Georgescu a acționat în permanență în zone gri, în combinații cu persoane și organizații suspecte. Ieșirea din scenă este o mișcare tactică, menită să dilueze atenția publică și a instituțiilor asupra activităților sale și ale apropiaților săi. Nu trebuie să uităm că el nu deținea o funcție oficială, deci retragerea sa este simplă și fără consecințe formale imediate”, afirmă Jiglău.
Chiar dacă pare să părăsească scena, Călin Georgescu ar putea rămâne activ în fundal, mai ales în spațiul online, unde are o bază de susținători. „Dacă situația politică și socială se deteriorează, el ar putea reveni în postura de „salvator al națiunii”, un rol în care s-a autopropus de-a lungul ultimilor ani”, adaugă Jiglău.
De la ecologist la lider simbolic al unei extreme
Cariera lui Călin Georgescu a fost marcată de contraste. De la inginer în Făgăraș în anii ’80, la funcții în Ministerul Mediului în anii ’90, apoi la roluri internaționale, precum cel de raportor ONU pentru impactul deșeurilor toxice asupra drepturilor omului. Totuși, în ultimul deceniu, discursul său a luat o turnură radicală.
Propus de două ori pentru funcția de premier de către AUR, în 2020 și 2021, Georgescu a devenit președinte de onoare al formațiunii în 2022, dar a părăsit rapid partidul, dezamăgit de lipsa unei direcții „pur ideologice”. În ultimii ani, a activat în mediul academic, fiind lector la Centrul Universitar Pitești, dar și o prezență constantă în cercurile conspiraționiste online.
Retragerea lui Călin Georgescu din viața politică este mai mult decât o decizie personală – este simptomul unui eșec ideologic și al unei presiuni tot mai mari exercitate de contextul intern și internațional. Deși pare o plecare definitivă, ea ar putea fi doar o pauză tactică, menită să-i conserve influența simbolică. Iar dacă vremurile o vor permite, Georgescu ar putea încerca să revină – cu același discurs periculos, într-o țară poate mai vulnerabilă decât astăzi.
