După 71 de ani, monumentul dedicat lui IC Brătianu a revenit în Piața Universității
Cu o întârziere de aproape un an, Primăria Capitalei a reușit, în sfârșit, luni noapte, să amplaseze în rondul de la Universitate, replica monumentului dedicat marelui om politic liberal, I.C. Brătianu, ce a tronat în zonă vreme de 45 de ani, între 1903 și 1948, când a fost topită de comuniști. Ansamblul statuar, replică a monumentului inițial, are 14 metri înălțime și o greutate de 160 de tone, fiind realizat de sculptorul Ionel Stoicescu.
De aproape doi ani, Primăria Capitalei încearcă să se țină de promisiunea de a amplasa câteva monumente dedicate marilor personalități ce au contribuit la crearea statului român independent, dar și a României Mari. Gândit spre a fi inaugurat cu ocazia Centenarului Marii Uniri, apoi de Zilele Bucureștiului, în septembrie, anul acesta, monumentul dedicat lui I.C. Brătianu, marele lider liberal (a nu se confunda cu fiul său, Ionel sau I.I.C. Brătianu, artizanul Marii Uniri), fostul pașoptist, mijlocitor al sosirii prințului Carol în România și conducător al guvernului liberal ce a condus lupta pentru independența României, în 1877, a fost, finalmente, ridicat în rondul din Piața Universității. În Bucureștiul de dinainte de regimul comunist, uriașul monument trona peste zonă, el fiind inaugurat în 18 mai 1903, la împlinirea a 12 ani de la moartea celui supranumit „Vizirul”, datorită conducerii cu mână forte a destinelor României în epoca Regelui Carol I. Ansamblul monumental inițial a fost proiectat de marele arhitect Petre Antonescu, realizarea lui concretă aparținându-i sculptorului francez Ernest Henri Dubois. Lucrarea a fost topită de comuniști, în 1948, într-o epocă în care se ridicau alți „idoli” ai timpului. În încercarea ei de recuperare a unor simboluri ale unei Românii oricum pierdute, Primăria Capitalei și Comisia Centenar 100 au decis să reconstruiască monumentul pentru a-l repune pe vechiul amplasament, alocând 1,5 milioane de euro în acest sens. Luni noapte, noul monument a fost amplasat pe locul inițial, deși, deocamdată, el este acoperit cu o folie de protecție.
Vechiul ansamblu statuar a fost demolat și topit în 1948
În vârful monumentului din 1903 era înfăţişat, în picioare, Ion C. Brătianu în postura de orator cu mâna întinsă spre dreapta, alături de figura alegorică a României încoronate, arătând cu mâna dreaptă către nord. Mai jos, pe piedestal se afla „România Nouă”, reprezentată printr-o femeie tânără ce rupe lanţul robiei (în Războiul de Independenţă al României din 1877), iar pe partea opusă, „România muncii”, reprezentată printr-o femeie cu doi copii, îi oferă lui Ion Brătianu laurii recunoştinţei. Pe postament se mai aflau două sculpturi în relief (altoreliefuri), unul reprezentându-l pe Ion Brătianu în 1848 vorbind naţiunii, celălalt pe Prințul Carol, salutat de Ion Brătianu şi de popor la sosirea sa în România. În cele patru colţuri ale soclului larg se aflau 4 femei aşezate în atitudini deosebite. Pe soclu era dăltuit textul „PRIN MINTEA, PRIN INIMA ŞI BRAŢELE NOASTRE. 1851”. Spre acest text priveau trei personaje: o femeie însoţită de doi copii cărora, cu mâna stângă, le arăta inscripţia. Sub acest grup, pe o placă de marmură neagră erau scrise cuvintele: „Lui Ion C. Brătianu. 1903”. Sus pe soclu, alături pe Ion C. Brătianu se aflau două personaje: o femeie, simbolizând biruinţa, care ţinea steagul tricolor, iar lângă ea, un soldat în uniformă şi cu raniţă model 1877, privind concentrat spre steagul tricolor.
Actualul monument pare o replică identică a celui inaugurat în 1903, fiind - după statuia ecvestră a Regelui Carol I, din fosta Piață Regală, din fața Biblicotecii Centrale Universitare, refăcută de Florin Codre și inaugurată în 2010, demolată cu tancurile chiar în momentele imediat următoare abdicării Regelui Mihai, adică în noaptea de 30 spre 31 decembrie 1947 - cel mai important monument redat istoriei, după 71 de ani de la dispariți fizică a celui original. Mai rămân însă de realizat, din planurile inițiale ale Primăriei Generale, statuia Regelui Ferdinand, opera marelui sculptor croat Ivan Mestrovic, demolată în 1948 și cea a Reginei Maria. Să sperăm că ele vor fi gata măcar la sărbătorirea altui Centenar, cel al încoronării oficiale a celor doi, de la Alba Iulia, ca Rege și Regină ai României Mari, din 15 octombrie 1922.
