Încă o expoziție inedită în cinstea lui Brâncuși la Paris. Cine sunt artiștii români care expun și cum arată lucrările
Expoziția va avea loc în perioada 17 iunie – 1 iulie 2024, la sediul Institutului Cultural Român din Paris (1, rue de l’Exposition, 75007), iar vernisajul expoziției va fi luni, 17 iunie 2024, cu începere de la ora 18.00. Cu această ocazie, Dr. Doina Lemny, conservator onorific la Muzeul de Artă Modernă Centre Pompidou din Paris, și cunoscută curatoare, scriitoare și foarte importantă specialistă în opera lui Constantin Brâncuși, va susține o scurtă conferință.
Ștefan Beiu, Dan Ciupureanu, Daniela Codiță, Melissa Maria Dillion, Aurelian Răzvan Dinu, Cristina Elinesco, Viorel Enache, Ioana Fluerașu, Karin Guni, Petra Marian, Marievic, Iulia Șchiopu si Florentin Tanas sunt cei 13 artiști contemporani care pun în perspectivă opera marelui sculptor și care activează în diferite sfere artistice (pictură, sculptură, fotografie sau instalație), între România și Franța. Cu toții au fost invitați de către organizatori să contribuie cu opere de artă care să aducă un omagiu lui celebrului sculptor Constantin Brâncuși.
Artiștii invită publicul să exploreze practicile actuale inspirate de Brâncuși și să încerce să răspundă întrebării: „Ce loc ocupă Brâncuși în arta noilor generații?”. Este o referențialitate directă și explicită, un exercițiu de reinterpretare a unui element (brâncușian) – concept sau formă) sau o influență difuză, poate inconștientă, dar care permite un dialog intericonic... Toate acestea sunt forme de punere în lumină și de reflecție asupra moștenirii brâncușiene.
Inedit, pentru expoziția „Brâncuși Inspiră”, alături de Dr. Doina Lemny, și alți istorici de artă, curatori, galeriști, jurnaliști, scriitori, elevi și profesori universitari au dorit să comenteze asupra operelor expuse și a artiștilor aflați „în dialog” cu Brâncuși: Esin Ayber (masterat în Istoria Artei), Sam Azulys (profesor de Cinema și Filosofie la Uni NYU Paris și la Uni Stanford Paris), Raluca Barb (traducătoare), Lucian Bot (teolog la Universitatea din Craiova), Ileana Cornea (critic de artă la revista Artension), Andreea Drosu (elevă a Liceului „Emil Racoviță” din Galați).
Alături de aceștia va fi și Irina Enache Vic (profesoară și cercetătoare, doctorand la Sorbonne Université), Camelia Georgescu (curator), Gabriel GIMPU (elev al Liceului „Emil Racoviță” din Galați), Dana Grigorcea (scriitoare), Romina Hamzeu (poetă și studenta la University of West London), Daniela Iancu (etnolog la Arche Culturelle), Veronica Kirchner (realizatoare ARTfel De Jurnal), Nicole Locot Maitrot (curator Fabrique Contemporaine), Gabriel Nedelea (scriitor, lector al Universității din Craiova), Dana Novac, Raluca Prelipceanu (profesor Sainte Ursule), Aurélien PREVOST (poet, elev al Liceului „Alexandre Dumas”, St Cloud), Jacques Terrasa (profesor emerit, Sorbonne Université, critic de artă), Emmanuela Toma (istoric de artă), Raúl Nieto de la Torre (poet și critic literar), Mădălina Ulmeanu (doctorand la Universitatea de Medicină „Carol Davila” din București).
Inițiatorii acestui proiect sunt: Aurelian Răzvan Dinu – artist și organizator independent de evenimente culturale, absolvent al Masterului Art, Law and Business de la Christie’s Education London (în trecut organizator de evenimente la Institutul Cultural Român de la New York), Irina Enache Vic – profesor și cercetător (literatură/mișcări culturale), doctorand la Sorbonne Université, membră a asociațiilor Arche Culturelle și Cosmose Club și Daniela Iancu – etnolog, coordonatoare de proiecte la Université Paris-Est Créteil, membră a asociației Arche Culturelle.
Cadrul conceptual al expoziției „Brâncuși Inspire”
„Brâncuși inspiră cum foarte puțini reușesc. Ne intrigă pentru că acest om, pe care unii îl vedeau ca pe un „bon vivant”, iar alții ca pe un mistic singuratic, a fost mereu înconjurat de mister. Dar, mai presus de toate, Brâncuși emoționează, pentru că demersul său artistic este unul de dezgolire, iar lumea lui este una a formelor pure. El este artistul care a găsit în cea mai mare economie chintesența gestului său artistic.
Opera sa tulbură și impresionează prin simplitatea misterioasă a formelor, pentru că trezește intuiția despre complexitatea pe care o ascunde: «Simplitatea este complexitatea rezolvată», spunea Brâncuși. Un întreg univers se poate cristaliza într-un nucleu esențial. Creațiile invită la contemplare și reflecție. Prin urmare, această operă pare să concentreze un înalt grad de «pregnanță», adică de persistență și impact asupra minții. Brâncuși ne pătrunde”, spun organizatorii.
Cunoaștem inspirația pe care Brâncuși a exercitat-o mereu asupra altor artiști
Dacă ne gândim în termeni de intersubiectivitate, atunci când suntem pătrunși de subiectivitatea celuilalt, aceasta nu poate fi statică, ci activă, operează în noi, ne transformă și ne dirijează mișcările interioare, gândirea și acțiunea. Ne inspiră, ne ghidează... Prezența alterității e în mod inevitabil productivă, pentru că din întâlnirea dintre sine și celălalt se naște întotdeauna ceva, ceva pe deplin nou. Această alteritate, ieri exterioară, astăzi interioară, căci este deja asimilată, ia cărările misterioase ale subiectivității noastre, iar rodul acestei întrepătrunderi se manifestă în exterior, voluntar sau nu, prin cuvintele, acțiunile, creațiile noastre.
Urma, amintirea acestei alterități inspiratoare persistă adesea (manifestă sau subterană) și ne amintește că, în cazul de față, orice discurs plastic este, în cele din urmă, ecoul unui dialog intim trecut între cel puțin două subiectivități artistice. Pentru a-l cita pe filosoful Bakhtin, vocea unui artist exprimată într-o operă de artă ascunde întotdeauna alte voci pe lângă a sa.
Cunoaștem inspirația pe care Brâncuși a exercitat-o asupra altor artiști, în special asupra mișcării minimaliste. În acest caz, a fost o influență conștientă, adesea revendicată de către artiști.
Putem întrevedea amprenta brâncușiană în formele ondulate, atent șlefuite ale lui Tony Cragg, în antropomorfismul fluid al lui Henry Moore, în geometria simplă a sculpturilor lui Donald Judd sau în sculpturile ceramice ale lui Mihai Oloș, în reprezentările conceptuale minimaliste ale picturilor murale ale lui Sol LeWitt sau în reprezentările metafizice ale lui Jean Arp.
De asemenea, se găsește și în dimensiunea ascensională a sculpturilor lui Carl André, inspirate de „Coloana fără sfârșit” sau „Pasărea în spațiu”, dar și în relația obiectului de artă cu spațiul din tuburile fluorescente ale lui Frank Stella sau în plăcile masive de oțel ale lui Richard Serra în care deplasarea privitorului este un element fundamental al operei, amintind astfel de distribuția conștientă a sculpturilor din atelierul Impasse Ronsin.
Acestea sunt doar câteva exemple de lucrări care se nasc din fascinația artiștilor față de creația lui Brâncuși și dintr-o căutare adesea îndelungată și obstinată. Însă, dincolo de această influență obsesivă, Brâncuși inspiră într-un mod „ascuns”, difuz, ieșind la suprafață, din inconștient, conform mecanicii involuntare, bruște și impersonale a inspirației artistice.
Așadar, există două moduri în care moștenirea brâncușiană poate persista și se poate manifesta în creațiile artistului din această expoziție. Aceștia sunt liberi să se inspire din orice element al creației brâncușiene.
