Cine a fost domnişoara Pogany, muza și iubita lui Constantin Brâncuşi, căruia i-a dedicat una din cele mai cunoscute opere ale sale
Domnișoara Pogany, cunoscută și sub numele de Mademoiselle Pogany, este o statuie realizată în 1913 de marele artist Constantin Brâncuși. Puțini sunt cei care știu că în spatele celebrei sculpturi se ascunde o femeie care i-a fost muză şi iubită. Era o pictoriță unguroaică, de 31 de ani, descrisă ca o persoană modernă, o frumusețe stranie de madonă, senzuală și tulburător de feminină, cu un aer lasciv.
Constantin Brâncuși este cunoscut în întreaga lume, iar operele sale sunt admirate peste tot, însă puțini sunt cei care știu cine a fost una dintre cele mai mari iubiri ale sale. Socotită a fi fost „iubirea simplă și nemuritoare a lui Brâncuși”, Margit Pogany a intrat în viața acestuia prin anul 1910. În vârstă de 31 de ani, era o pictoriță unguroaică, descrisă ca o persoană modernă, o frumusețe stranie de madonă, senzuală și tulburător de feminină, cu un aer lasciv. Nouăsprezece sculpturi dintre cele create de Brâncuși îi poartă numele: „Domnişoara Pogany”.
„Iubirea simplă și nemuritoare a lui Brâncuși”
Margit, însă, a susținut că nu ea era la originea acelor sculpturi, o lucrare asemenea ei existând deja la data în care ea a intrat prima dată în atelierul din Rue de Montparnasse. Pictorița, căreia maestrul, după spusa ei, „îi nutrea o tandră și discretă prietenie”, și o prietenă închiriaseră un atelier lângă cel al sculptorului, iar Brâncuși o vizita destul de des, la fel ca și ea de altfel.
Prietenia cu domnișoara Pogany i-a înseninat viața marelui Brâncuși, care părea destul de dificilă la acea vreme. Cu toate acestea, Margit nu a rămas mult timp la Paris și a plecat la Lausanne. Cei doi au trăit o frumoasă poveste de dragoste, scurtă, dar intensă, care s-a încheiat cu realizarea unei opere de artă care a rămas în istorie. Pictorița a dorit ca maestrul să-i facă portretul, iar el a acceptat.
Margit Pogany a călătorit la Londra și la New York, după care a hotărât să trăiască în Australia și a păstrat o vreme legătura cu Brăncuși prin scrisori.
Carola Giedion-Welcker, istoric și critic de artă de anvergură internațională, considerată a fi fost o „mare doamnă” a criticii mondiale, l-a cunoscut și l-a promovat cu mult entuziasm și talent pe Constantin Brâncuși.
„Dintr-un portret s-a plăsmuit lent un univers sculptural liber, închis în sine”
„Busturile domnișoarei Pogany permit urmărirea directă, pe etape, a marelui proces de simplificare și epurare. Gura și mai ales ochii, clar accentuați și expresivi la început (1913), devin mai impreciși, pentru a nu știrbi calmul și unitatea ovalului neted. Articulația obrazului se reduce la cea mai strictă arhitectură; arcul sever al sprâncenelor, având ca punct de sprijin nasul, se amplifică asemenea unei calote peste bolta capului. În ultima variantă (1931), brațele și mâinile fuzionează într-o unică masă ascendentă. Ca un acord final, părul coboară în trepte, reînălțându-se într-o volută plină de pregnanță. Dintr-un portret s-a plăsmuit lent un univers sculptural liber, închis în sine”, scria Carola Giedion-Welcker, conform Historia.ro.
În 1957, anul în care Brâncuși s-a stins din viață, Margit Pogany locuia încă în Melbourne, Australia, iar cei care au văzut-o au spus că încă semăna cu primele variante ale lucrării, chiar dacă trecuseră 35-40 de ani de la facerea lor. „Domnișoara Pogany”, care îi poartă numele, este considerată drept una dintre cele mai îndrăznețe sculpturi din istorie, fiind, totodată, una dintre cele mai cunoscute și apreciate statui ale lui Constantin Brâncuși.
