Închisoare «de probă» pentru elevii din Oradea: «Am stat o zi în puşcărie. E îngrozitor!»
Sergiu Balog, de 16 ani, a experimentat pe pielea lui cum este viaţa de deţinut. A stat închis timp de o zi, alături de alţi şapte colegi de la Şcoala de Arte şi Meserii „George Bariţiu", în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Oradea, pentru a înţelege care sunt consecinţele actelor anti-sociale.
La ora 8.45 o dubă a Penitenciarului a sosit în curtea şcolii, ca să ridice „infractorii".
„Mi s-a oprit inima când s-a închis uşa microbuzului", a spus Sergiu. Drumul de nici 15 minute până la unitatea de detenţie i s-a părut un calvar.
Elevii au fost luaţi cu duba din curtea liceului şi apoi percheziţionaţi
„Nu puteam vedea nimic. Eram complet izolaţi de exterior, abia dacă puteam auzi maşinile de pe stradă", a povestit Sergiu.
Maşina i-a lăsat pe tineri în curtea Penitenciarului Oradea, de unde au fost preluaţi de angajaţii unităţii. Rând pe rând, cei opt adolescenţi au fost percheziţionaţi şi mutaţi într-o celulă pentru a aştepta inspecţia medicală.
Opt liceeni din Oradea au simţit ieri pe pielea lor ce înseamnă să fii privat de libertate
„Când ni s-a spus că vom fi închişi într-o celulă, mi s-a pus în gol în stomac. M-am gândit la toate prostiile pe care le-am făcut şi la cât îmi doresc să nu ajung să fiu închis vreodată", a spus Sergiu.
Tânărul de 16 ani a fost el însuşi la un pas de a avea probleme cu legea. „Am fost implicat într-o bătaie, în urmă cu ceva timp. Poliţiştii erau cât pe ce să mă prindă, dar am fugit. Am destui cunoscuţi care au probleme cu legea. Unii sunt chiar închişi", a mărturisit liceanul.
În trecut, teribilismul l-a făcut să fie nepăsător faţă de urmările faptelor sale. „Nu mi-am dat seama unde pot duce prostiile pe care le făceam. Dar să stai închis între patru pereţi e teribil. Te face să te gândeşti de două ori înainte de a te apuca de tâmpenii. E tare nasol să nu ai nici un pic de libertate", a mai spus Sergiu Balog.
«Nu are nici o valoare educativă»Prof. dr. Florian Tudose, Psihiatru
Astfel de acţiuni sunt „pierdere de timp şi de bani", care nu au nici o valoare educativă pentru tineri.
„Aceste acţiuni sunt inutile, pentru că nici un om normal nu se gândeşte cum va fi când va ajunge el la puşcărie. Mi se pare că ne întoarcem la o nostalgie a bulăului. În loc să ducem tinerii într-o fabrică, într-un loc productiv, noi îi obişnuim cu puşcăria. Ba chiar mi se pare că tot acest demers face mult mai mult rău!".
