Nu vă certaţi în faţa copilului. Îl traumatizaţi pe viaţă!
Oricâte probleme aţi avea între voi, evitaţi să le discutaţi în faţa copilului. El se stresează, suferă, dezvoltă anxietate, nu mai doarme bine, devine retras şi plângăcios, performanţele la şcoală scad şi toate aceste efecte negative îl vor urmări până la adânci bătrâneţi.
Cea mai mare bucurie a unui copil este ca părinţii lui să fie împreună, să se iubească, să-i acorde atenţie, iar atmosfera în casă să fie una plăcută.
Dacă trăieşte într-un mediu în care aude numai certuri, ţipete sau chiar bătăi, atmosfera e încordată şi părinţii nu-şi vorbesc, el va suferi profund.
„Se va stresa, va plânge din orice, va avea un somn agitat, cu coşmaruri, iar ca o formă de protest va urina în pat. În acelaşi timp, va dezvolta nişte tulburări neurovegetative, cu greaţă, vomă, lipsa poftei de mâncare, până la tulburări de atenţie. La şcoală sau la grădiniţă va avea tulburări de atenţie, va deveni retras, sau dimpotrivă, va fi violent cu ceilalţi copii", spune psihologul Click!, Mihaela Vintilă.
Dacă unul dintre subiectele de ceartă dintre părinţi este copilul, educaţia lui, de ce i s-a luat o jucărie sau o prăjitură, cel mic se va simţi şi mai rău pentru că se va considera vinovat. Un asemenea mediu familial poate avea urmări pe termen lung asupra copilului. El va avea o dezvoltare mai puţin armonioasă, nu va şti să gestioneze conflictele, iar ca adult va avea probleme de relaţionare cu propria familie. Dacă nu a primit afecţiune, nici nu va şti să ofere, i se va părea normal ca părinţii să se certe, ca tatăl să o lovească pe mamă.
Sfatul pe care vi-l dă Mihaela Vintilă este în primul rând să nu vă mai certaţi în faţa copilului. Toate discuţiile purtaţi-le într-un loc de unde cel mic nu vă poate auzi. Dar şi atmosfera încordată dintre voi poate face cât o mie de cuvinte. Dacă nu vă vorbiţi, la masă, vă răspundeţi printre dinţi şi nu sunteţi prietenoşi unul cu celălalt, copilul simte imediat.
Încercaţi să jucaţi puţin teatru în faţa lui, de dragul lui. Iar dacă nu puteţi, o variantă ar fi să vă concentraţi toată atenţia pe copil. Dacă nu vorbiţi între voi, vorbiţi cu el, glumiţi, râdeţi şi asiguraţi-i suportul afectiv de care are nevoie. Iar dacă lucrurile trenează şi voi nu vă mai înţelegeţi deloc, gândiţi-vă că e mai benefic pentru copil să stea cu un singur părinte, dar în linişte, decât cu doi, dar într-un stres continuu.
