O bucată din craniul Sfântului Gheorghe și din lanțurile cu care a fost legat se află la o mănăstire din Timiș
Astăzi este sărbătorit Sfântul Gheorghe, cel mai popular martir al credinței printre ortodocși și unul dintre cei mai importanți ai creștinilor. Puțini știu însă, că într-o într-un sat din Timiș, într-o mânăstire care poartă numele sfântului se află relicve ale celui considerat ocrotitorul războinicilor și ciobanilor. Aici, se află o părticică din craniul sfântului și din lanțurile cu care acesta a fost legat înainte de a fi ucis.
Unde este situată mânăstirea
La aproximativ 50 de kilometri de Timișoara, în comuna timișeană Birda, pe malul râului Bârzava, se află Mânăstirea „Sfântul Gheorghe”. Mănăstirea are hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ și nu este orice lăcaș de cult: este una dintre cele cinci așezăminte monahale din România care țin de Episcopia Ortodoxă Sârbă, aceasta, din punct de vedere administrativ, făcând parte din Patriarhia Ortodoxă Sârbă din Belgrad. Episcopia Ortodoxă Sârbă are sediul în Timișoara și deservește județele Arad, Caraş‑Severin, Mehedinţi şi Timiş.
Ce trebuie să știți despre mânăstire
Mănăstirea Sfântul Gheorghe adăpostește o părticică din craniul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, adusă aici în secolul al XV-lea, de către despotul George Brankovici scrie tion.ro. Aceasta este păstrată într-o cutie specială pusă în altar și arătată cu mare evlavie de preotul paroh fiecărui credincios care vine să se închine la lăcașul de cult.
La mănăstirea ortodoxă sârbă se mai găsește și o bucată din lanțurile cu care a fost legat sfântul dar acestea nu sunt puse la vedere. În lăcașul de cult se mai află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cunoscută în popor cu numele „Bezdinska“.
Biserica-cetate, distrusă și reconstruită
Actuala mânăstire a fost ridicată pe locul lăcașului de cult inițial, terminat în 1485 și distrus în 1794. Primul mânăstire a fost ctitorită la sfârşitul secolului al XV-lea de familia Brancovici, din care provine primul mitropolit al Ţării Româneşti: George Brancovici, devenit Maxim după ce s-a călugărit.
Actuala biserică este ridicată între anii 1793-1794 păstrând bazele aceluiaşi stil bizantino-sârbesc și adăugându-se elementele barocului. Pictura, icoanele și sculpturile sunt realizate de maeștrii din țara vecină.
