Părintele Constantin Sârbu, martirul temnițelor comuniste. De ce a fost purtat prin penitenciarele de la Jilava, Gherla și Dej
O viață de jertfă, urzită din lacrimi, har și credință. Așa poate fi descris în câteva cuvinte Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, canonizat și el de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Toată viața lui s-a desfășurat sub o singură dorință: „totul pentru Dumnezeu şi semeni, nimic pentru mine”. În Calendarul Bisericesc, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu va fi sărbătorit pe 23 octombrie.
S-a născut într-un județ care nu mai există
Părintele martir s-a născut în dată de 10 ianuarie 1905, în comuna Cavadinești, din fostul județ Covurlui, într-o familie simplă de agricultori. Acest județ a fost o unitate administrativă de frontieră din Regatul României, aflată în regiunea istorică Moldova. Reședința județului era municipiul Galați.
Constantin a rămas orfan de mic și a fost crescut de bunica lui, o femeie săracă, însă deosebit de credincioasă, conform doxologia.ro. La îndemnul bunicii, în 1919, va urma cursurile Seminarul Teologic din Galați, iar apoi, din anul 1925, va studia la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.
După terminarea studiilor, în 1929, nu a reușit să-și găsească parohie în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor și s-a angajat cântăreț la Biserica Lucaci din Capitală, unde a stat aproape cinci ani, până în 1934.
Viața lui s-a schimbat după ce s-a mutat la Huși, la solicitarea episcopului Nifon Criveanu care a remarcat imediat evlavia și modul în care își exprima credința. Acesta pe 15 august în același an l-a hirotonit diacon, iar a doua zi – preot la Catedrala Episcopală din Huși. Alături de soția sa, va alina suferințele multor oropsiți, fondând în Huși un cămin social pentru bătrâni și copii orfani. În 1941 soția îi moare și rămâne singurul sprijin pentru cele două fetițe ale sale.
Însă gândurile părintelui Constantin Sârbu erau tot la București unde visa să se întoarcă.
Începând cu data de 1 noiembrie 1938, a solicitat transferul de la Huși la parohia nou înființată Parcul Călărași, din cartierul Vergului, fără biserică și fără casă parohială, într-un cartier muncitoresc și sărac. Aici, a ctitorit Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.
Purtat prin închisori și lagăre de muncă
Pentru curajul său de a propovădui pe Hristos, în ziua de 10 ianuarie 1954, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu a fost arestat de Securitate. Motivul – „activitate anticomunistă”. La 9 octombrie 1954, a fost condamnat la opt ani și trei luni de închisoare, pentru „uneltire contra ordinii sociale” și a fost purtat prin penitenciarele de la Jilava, Gherla și Dej și în lagărele de muncă de la Poarta Albă și Salcia.
Calvarul pentru credință al preotului Sârbu a luat sfârșit abia în dată de 25 februarie 1964, odată cu decretul de eliberare a deținuților politici. Atunci i s-a permis să plece din Bărăgan, unde fusese forțat să locuiască, și să se stabilească oriunde dorește, dar totul era aparent căci până a murit nu a încetat să fie urmărit peste tot de Securitate.
Ultima perioadă a vieții Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu a fost marcată de boala de stomac provocată de regimul din detenție.
Vezi și: Sfântul Cuvios Iraclie a fost 8 ani deportat în Siberia. Vorbea fluent trei limbi străine
Decide să se opereze în ziua de 18 octombrie 1975, la Spitalul Elias însă, în mod suspect, în urma operației a făcut septicemie. În ziua de 23 octombrie 1975, după Spovedanie și Împărtășanie, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu a trecut la cele veșnice, pe patul de spital. A murit tăcut, rugându-se în șoaptă, spunând că îi iartă pe toți cei care i-au făcut rău și l-au prigonit. Mormântul Părintelui se află în curtea bisericii Sapienței din București, unde a slujit în ultimii ani ai vieții sale.
Citește și: Dometie cel Milostiv de la Râmeț. De ce i s-a spus „Apostolul Moților”
