Sfântul Cuvios Iraclie a fost 8 ani deportat în Siberia. Vorbea fluent trei limbi străine
3 august este ziua cinstirii Părintelui protosinghel Iraclie Flocea, cunoscut de acum ca Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia. Născut la 11 martie 1893 în satul Pojorâta, județul Câmpulung Moldovenesc (azi județul Suceava), primind la botez numele de Ioan. Încă din copilărie a manifestat o profundă chemare spre viața monahală, părinții lui fiind țărani evlavioși. Legenda spune că, pe când avea doar câțiva ani, ar fi fugit de acasă pentru a se alătura unei mănăstiri din apropiere, însă starețul l-a sfătuit să se întoarcă la familie și să aștepte momentul potrivit pentru a-și urma vocația.
Înrolat în armata austro-ungară și trimis pe front în Primul Război Mondial, Ioan a fost rănit grav la mâna stângă. În acele momente de suferință, a făcut o promisiune lui Dumnezeu că, dacă va supraviețui, își va dedica viața slujirii divine. După recuperare și eliberarea din prizonierat în 1917, și-a îndeplinit făgăduința, rămânând în Basarabia și intrând ca frate la Mănăstirea Hârbovăț din raionul Călărași. A fost tuns în monahism în 1920, primind numele de Iraclie, iar în anii următori a fost hirotonit ierodiacon (1925) și ieromonah (1927). Absolvent, în 1930, a Facultății de Teologie din Chișinău, a devenit cunoscut ca un orator talentat, duhovnic iscusit și poliglot. Vorbea fluent rusa, găgăuza și germana, așa că a putut traduce texte religioase valoroae.
Vorbea fluent trei limbi străine
Din păcate, reinstaurarea regimului sovietic a însemnat un adevărat coșmar pentru prelați, iar părintele Iraclie a simțit din plin ura comuniștilor pentru religie. Arestat la 2 august 1945, a fost acuzat de propagandă antisovietică și condamnat la opt ani de muncă silnică în Siberia! A continuat și în lagăr să-și ajute semenii, oferind deținuților alinare și întărire. După eliberare, în 1953, s-a întors în Basarabia, unde a slujit ca econom la Mănăstirea Țigănești și ghid la Mănăstirea Noul Neamț până la închiderea acesteia în 1962. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în satul Chițcani, continuând să îndrume duhovnicește pe cei care îl căutau. A fost chemat la Domnul la 16 august 1964, la vârsta de 71 de ani, fiind înmormântat în cimitirul localității.
În 2019, rudele sale din Pojorâta au încercat să-i repatrieze osemintele însă, din motive administrative, nu s-a putut, astfel că acestea au fost reînhumate în cimitirul Mănăstirii Noul Neamț. Au păstrat însă câteva fragmente acoperite cu grijă în țesături de in, ca niște sfinte moaște, mărturisind că acestea emană un miros plăcut de mir. Credincioșii care au aflat despre această descoperire au început să vină în pelerinaj la mormântul său de la Mănăstirea Noul Neamț.
De atunci au început minunile. Mai multe persoane au dezvăluit că au primit ajutor prin rugăciunile adresate părintelui Iraclie. Fiul unei femei din Chișinău, grav bolnav, s-a însănătoșit după ce a așezat o bucățică de pânză atinsă de moaștele părintelui pe fruntea copilului. De asemenea, un monah dintr-o mănăstire din Transnistria s-a vindecat de o boală misterioasă care îl chinuia de ani de zile, în urma rugăciunilor adresate părintelui Iraclie.
Citește episodul Sfântul Cuvios Serafim „cel Răbdător” de la Sâmbăta de Sus din Serialul Click! Sfinții României.
