Sfântul Cuvios Serafim „cel Răbdător” de la Sâmbăta de Sus. A fost monah la Sfântul Munte Athos, împreună cu Arsenie Boca
Din Ardealul cel plin de credință vine și părintele arhimandrit Serafim Popescu, starețul Mănăstirii Sâmbăta de Sus care a fost canonizat și el pe 4 februarie cu titulatura Sfântul Cuvios Serafim „cel Răbdător” de la Sâmbăta de Sus. Acesta, prieten cu Arsenie Boca, va fi sărbătorit conform Calendarului Ortodox în ziua de 20 decembrie.
Părintele Serafim s-a născut pe 27 octombrie 1912, în satul Totoi, din județul Alba, primind la botez numele Sfântului Dimitrie Izvorâtorul-de-Mir. Părinții săi, Nechifor și Catalina, oameni simpli, i-au fost primii dascăli și i-au hrănit dragostea de Dumnezeu. După cum chiar el spunea mai târziu, a fost crescut cu îndemnul „nu uita să nu dai întâietate celor lumești față de cele dumnezeiești, încălzește-ți inima cu rugăciune și hrănește-ți mintea cu știință de carte”.
Ajunge, asemnea altora care vor deveni mai târziu călăuze în Ortodoxia Românească, la Academia Teologică Andreiană de la Sibiu. Aici avea să fie remarcat imediat ca „unul dintre cei mai distinși studenți (…), la bună purtare, ca și la carte” , „un student foarte bun și foarte sărac”, așa cum îl caracterizează un exeget, în telegrafulroman.ro.
Remarcat în facultate de Dumitru Stăniloae
La finalizarea studiilor teologice, prin calitățile, râvna sa și evlavie, atrage atenția rectorului instituției de învățământ, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae. Acesta l-a recomandat ca secretar al prestigioasei pepiniere de duhovnici și preoți care au marcat România. Intră în atenția mitropolitului Nicolae Bălan, care îl va ocroti ca pe copilul său. În luna noiembrie 1938, primește harul hirotoniei întru diacon și la scurt timp este trimis la Sfântul Munte Athos, „cu scopul de a studia și a se împrieteni cu viața duhovnicească de acolo”.
Monah la Sfântul Munte Athos, împreună cu Arsenie Boca
„Însoțit de Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop, se așază la Chilia Sfântului Ipatie, unde se va nevoi vreme de 6 luni, sub ascultarea ieroschimonahului Teodosie Domnariu, starețul Chiliei, și primind sfatul duhovnicesc al marelui nevoitor isihast Cuviosul Antipa Dinescu”, povestește sursa citată.
La sfatul mitropolitului Nicolae, mai zăbovește vreme de aproape un an la Atena, spre a deprinde limba greacă și a audia cursurile Facultății de Teologie. Apoi se întoarce în țară și se așază în ctitoria Sfântului Constantin Vodă Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, ca simplu lucrător la rezidirea acesteia împreună cu Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop, în vremurile tulburi ale celui de al Doilea Război Mondial.
La 15 zile ale lui ianuarie 1941 primește hirotonia întru preot și, la scurt timp, de Praznicul Izvorului Tămăduirii, este tuns în monahism sub numele de Serafim. Petrece apoi vreme de mai bine de un an în Germania și Austria, unde va învăța limba germană și va cunoaște îndeaproape suferința omenească.
A fost numit stareț al Mănăstirii de la Sâmbăta în anul 1944, post ocupat timp de 10 ani, în vremurile de început ale regimului prigonitor comunist. Împreună cu Arsenie de la Prislop și Dometie cel Milostiv de la Râmeț, Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta a alcătuit un triunghi de apostoli ai credinței din Ardeal despre care se va vorbi în vecii vecilor.
A murit pe 20 decembrie 1990, la un an după Reveluție, în locul pe care l-a iubit cel mai mult în viață, la Mănăstirea Brâncovenească de la Sâmbăta de Sus.
