Dometie cel Milostiv de la Râmeț. De ce i s-a spus „Apostolul Moților”
Părintele arhimandrit Dometie Manolache este un alt mare duhovnic din Biserica Ortodoxă Română care a fost canonizat de Sfântul Sinod. Cu titulatura Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, părintele va fi cinstit de credincioși în ziua de 6 iulie, conform Calendarului Ortodox.
Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv, supranumit „Apostolul Moților”, a fost duhovnic la Mănăstirea Râmeț și preot misionar jertfitor în satele mocanilor din Munții Apuseni.
A văzut lumina zilei în satul buzoian Mărculești pe 15 octombrie 1924 și la naștere a primit numele Stelian. Părinții săi, Ioan și Filofteia, au avut doisprezece copii, Stelian fiind cel de-al patrulea. Ei erau oameni credincioși, apropiați de Biserică. Potrivit doxologia.ro, toată familia era aplecată spre viața duhovnicească. Astfel, fratele cel mare, Gheorghe, a ajuns cântăreț bisericesc, fratele cel mai mic, Mihai, a devenit preot la Sibiu. Eugenia, sora tatălui a devenit călugăriță la Mănăstirea Râmeț, primind numele Eudoxia. În sfârșit, după trecerea la cele veșnice a tatălui, mama părintelui intră și ea în obștea monahală de la aceeași mănăstire, primind numele Filotimia.
Cum a primit numele Dometie
De mic, Stelian a fost atras doar de două lucruri: școală și Biserică. A terminat Seminarul Teologic din Buzău ca "șef de promoție", apoi Facultatea de Teologie din București, cu „magna cum laudae”.
În ziua de 6 iulie 1949, cel care era încă Stelian, intră în obștea monahală de la Mănăstirea Prislop, la vârsta de numai 25 de ani. La 14 septembrie 1949, de praznicul Înălțării Sfintei Cruci, părintele Arsenie Boca, în mijlocul unei mari mulțimi de credincioși, l-a călugărit pe părintele Stelian Manolache, care a devenit astfel ieromonahul Dometie, avându-l ca naș pe părintele Serafim Popescu de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. În cadrul aceleiași slujbe a fost călugărit și Leonida Plămădeală, devenind monahul Antonie, viitorul Mitropolit al Ardealului. În anul 1950, părintele Dometie a fost numit stareț al Mănăstirii Pris¬lop, în urma arestării părintelui Arsenie Boca. Aici a făcut misiune pentru întărirea Ortodoxiei din Ardeal slujind, predicând, spovedind și povățuind pe toți cei care îl căutau pentru a primi cuvânt de folos, de îmbărbătare sau de încurajare.
De ce i s-a spus „Apostolul Moților”
Dometie Manolache a fost stareț și preot misionar timp de zece ani în mai multe sate și mănăstiri din Ardeal. În anul 1959 s-a stabilit ca duhovnic la Mănăstirea Râmeț și preot misionar în satele mocanilor din Munții Apuseni. În anul 1969 a înființat, alături de sora sa, Eudoxia Manolache, muzeul mănăstirii și a construit din temelie, lângă mănăstire, o școală pentru copiii satului Râmeț, toate acestea în paralel cu intensificarea misiunii pastorale în satele și cătunele din jurul mănăstirii.
Spovedea zi și noapte. Își oferea chilia pelerinilor, iar el dormea foarte puțin, așezat pe un scaun, uneori în pod sau în clopotniță, scrie Ziarul Lumina. Indiferent de distanță, părintele mergea acolo unde era chemat. Nu conta faptul că nopți întregi nu se odihnea, nici oboseala drumului. Mergea să îi mângâie pe oameni, le sfințea casele, oficia Taina Sfântului Maslu pentru cei bolnavi, spovedea și împărtășea. Nu lăsa pe nimeni nealinat sau neajutat. A trăit într-o simplitate desă-vâr¬șită. Prefera să rămână desculț, fără cămașă ori palton. Așa a și murit, la 6 iulie 1975. La înmormântare, i-au pus în picioare sandalele unei maici, pentru că încălțările lui erau tocite. Aveau găuri în talpă și s-ar fi văzut din sicriu. A fost înmormântat cu dulama lui cea veche și peticită, întrucât alta nu avea.
Citește episodul anterior din Serial Click! Sfinții României.
