Povestea unui pacient COVID. A părăsit spitalul, supărat că era tratat doar pentru coronavirus
Mii de români bolnavi sunt disperaţi că, de când a izbucnit pandemia, nu mai au acces la specialişti, investigaţii, analize şi tratamente pentru alte afecţiuni de care suferă. Este şi cazul dramatic al unui bărbat din Vâlcea.
Secţiile de Boli Infecţioase au devenit parte a Spitalelor Suport COVID. Din acest motiv, mulţi români se plâng că nu mai au acces la ajutor de specialitate pentru alte boli cronice sau acute. Printre aceştia se află şi Valentin Gheorghe Tarlete, un bărbat de 37 de ani, din Râmnicu Vâlcea. Acesta suferă de luni bune de mai multe afecţiuni care-l împiedică să se hrănească normal.În toată această perioadă, a reuşit să ţină un fel de „Jurnal de boală” pe o reţea de socializare, loc unde şi-a ţinut cunoştinţele în permanenţă la curent cu deciziile luate şi cu starea în care se află şi a solicitat sprijin moral şi financiar. La finele lunii noiembrie a ajuns în spital, pe fondul agravării afecţiunii sale, fiind diagnosticat şi cu SARS-CoV-2. A contractat virusul de la mama sa, care a murit între timp. Doar că în spital nu a fost mulţumit de tratamentul primit şi a cerut să fie externat pe propria răspundere.
După ce zilele trecut a ieşit din izolare, a decis să caute un nou spital unde să-şi trateze boala de care suferă de atâta vreme. A ajuns la Carol Davila, în Bucureşti, unde, la fel ca în spitalele în care a mai fost internat în ultimele luni, a fost pus din nou pe perfuzii, dată fiind incapacitatea sa de a se hrăni normal.
Disperat, şi-a exprimat convingerea că nu mai are mult de trăit, prin postările online grupate ca un strigăt de ajutor, pentru că nu vede nici o ameliorare a stării sale de sănătate: „Îmi trăiesc ultimele clipe de viaţă ! O să mor curând! Coronavirusul ne-a distrus şi pe mine şi pe mama! Sper să mă purtaţi frumos în amintirea voastră! Sfârşit! Cam asta a fost viata mea, cu momente frumoase şi momente foarte grele, chinuri şi suferinţă mare! Nu mai am nici o şansă la viaţă”, a postat vâlceanul după internarea în spitalul militar.
Joi, 10 decembrie, a mărturisit că testul pentru SARS-CoV-2 a ieşit negativ şi că există o fărâmă de speranţă prin posibilitatea de a fi operat. Potrivit unui diagnostic care i s-a pus în luna noiembrie la Institutul Fundeni, bărbatul suferă de „diskinezie esofagiană”, dar şi de „tulburare anxioasă şi depresivă mixtă”.
Printre oamenii care i-au auzit strigătele de ajutor, a existat cineva care s-a dus să-l caute la spital, cu medicamente şi mâncare, dar nu a reuşit să dea de el.
În urmă cu două decenii a învins cancerul
Valentin Gheorghe Tarlete s-a confruntat în urmă cu mai bine de două decenii, pe când avea doar 16 ani, cu un cancer limfatic ganglionar, după cum am aflat din propria poveste mărturisită pe site-ul Asociaţiei române de Luptă împotriva leucemiei.
A reuşit să-l învingă, boala intrând în remisie. A terminat un liceu cu profil mecanic auto, domeniu în care nu a profesat. A obţinut în schimb o indemnizaţie de persoană cu handicap. Dar pentru că a rămas cu visul de a avea o slujbă normală, după cum declară, a încercat să lucreze prin mai multe locuri, dar nu a rezistat. Până la urmă a studiat un curs pentru service de calculatoare, dar nici în acest domeniu nu a avut sorţi de izbândă. De când a învins cancerul, a încercat să se bucure de viaţă, până la finele verii când, a început să se simtă rău. Cum era firesc, primul său gând a fost că a revenit cancerul, deşi medicii la care a fost nu i-au confirmat temerile. De luni de zile încearcă să găsească o soluţie la problema sa medicală, prin spitale sau în mediul online.
