Praznicul Întâmpinarea Domnului :Tradiții pentru a avea un an norocos și prosper
La 2 februarie, în ziua praznicului, creștinii împlinesc tradiții populare, moștenite din moși-strămoși, pentru a avea un an mai bun.În calendarul popular, pe 2 februarie, este Ziua Ursului, dată semnificativă deoarece primăvara se întâlnește cu iarna, iar cele două anotimpuri se luptă pentru a obține întâietatea.
”Ziua Ursului”, o tradiție moștenită din moși-strămoși, spune că această bătălie este arbitrată de Moș Martin. De aceea, sărbătoarea este o zi de cumpănă dintre anotimpul rece şi cel cald.
Vremea se schimbă după cum se comportă ursul
Strămoşii credeau că, în această zi, vremea se schimbă în funcţie de modul în care se comportă ursul. Dacă în această zi este soare, ursul părăseşte bârlogul. În schimb, dacă acesta îşi vede umbra, el se sperie şi intră din nou în bârlog și gestul lui prevestește prelungirea iernii cu şase săptămâni. Când în ziua praznicului cerul este înnourat, ursul nu-şi vede umbra, părăseşte bârlogul anticipând astfel apropierea primăverii şi încălzirea vremii. Dacă la sărbătoarea Întâmpinării Domnului, numită în popor și Stretenia, este vreme bună, la fel va fi și în ziua praznicului Sfântului Gheorghe.
Ritual prin care puterea ursului este dăruită pruncului
În multe localităţi rurale, în ziua praznicului copiii sunt unşi cu grăsime de urs, procurată de la vânători. Acest obicei străvechi este împlinit în practică de părinţii copiilor din dorința de a avea copii puternici şi sănătoşi care să se bucure, de-a lungul vieții, de puterea proverbială a ursului. În același timp, copiii sau bolnavii „de sperietoare” sunt afumaţi în ziua praznicului cu păr de urs.
Ziua Ursului este ziua care alungă ursita rea
În tradiţia populară, ursul este asociat cu forţa şi curajul. Așa se explică faptul că mulți copii plăpânzi din mediul rural sunt botezaţi cu numele de Ursu, iar copiii bolnavi sunt afumaţi cu păr de urs, pentru a alunga ursita cea rea.
În medicina populară, se crede că oamenii pot primi o putere asemănătoare cu aceea a ursului, dacă îşi ung corpul cu untura lui Moş Martin în ziua praznicului.
Tradiția aducerii pruncilor la biserică
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului sau Aducerea pruncilor spre închinarea la biserică, la 40 de zile de la naștere, este o îndatorire împlinită de mame şi în Biserica Ortodoxă. Când pruncul împlineşte 40 de zile, mama îl aduce la biserică, ca şi Maica lui Iisus. Cu acest prilej, în numele familiei, mama îl dăruieşte ca ofrandă lui Dumnezeu şi-l închină la altar.
Cum se împlinește ritualul binecuvântării
Când pruncul a fost adus la biserică, preotul îi binecuvântează cu semnul crucii pe mamă şi pe prunc, citeşte o serie de rugăciuni de binecuvântare, apoi o împărtăşește pe mamă cu Sfintele Taine. Ritualul se împlinește prin analogie cu evenimentul petrecut atunci, când Maica Domnului L-a adus în brațe pe pruncul Iisus la Templul din Ierusalim.
În zilele noastre, se săvârşeşte întocmai procesiunea intrării pruncului în biserică. Acesta este aşezat în faţa uşilor împărăteşti şi mama este împărtăşită cu Sfintele Taine. În privinţa pruncului, preotul se roagă ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze şi să-l sfinţească. La fel de importantă este rânduiala și pentru lumânarea de botez.
Darurile oferite copiilor săraci alungă necazul din familiile generoase
Este bine ca mamele copiilor bolnavi să dăruiască lucruri de împrăcăminte copiilor săraci. Acest obicei s-a dovedit benefic pentru sporul casei în familiile generoase.
Rugăciuni la icoana„Profeția lui Simeon”
Pentru spor şi sănătate, în această zi de sărbătoare, credincioşii cinstesc icoana Maicii Domnului numită „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeţia lui Simeon”.
Târcovitul viilor, un ritual care aduce sporul viţei de vie
Stretenia, așa cum este numit în popor praznicul acesta, provine din limba slavonă și se traduce prin ”întâmpinare”. Stretenia este praznicul creștin ” Întâmpinarea Domnului”, dar și întâmpinarea primăverii, o sărbătoare populară. Cu acest prolej se fac o serie previziuni asupra vremii, dar se împlinesc și ritualuri de fertilitate, așa cum se procedează la trecerea spre alt anotimp. Un străvechi ritual respectat în mediul rural, numit şi „Târcovitul viilor,” spune că în ziua Întâmpinării Domnului iarna se pregăteşte de plecare. Acum, sătenii merg la vie și respectă un ritual străvechi care să atragă în noul an sporul viţei de vie. Sătenii pornesc spre ogor și poartă în procesiune o ploscă plină cu vin, funingine din sobă amestecată cu seu, o bucată de lebăr (bundărete) de porc, care simbolizează spirit grâului. Cu aceste ofrande sătenii își ocolesc via de trei ori şi se opresc lângă fiecare butuc de vie; în continuarea ritualului, gospodarul taie câte o coardă de viţă, o unge cu untură amestecată cu funingine şi stropește cu vin butucul viţei. La finalul rirualului, gospodarul gustă din bucata de lebărbuș (bundărete) şi bea vin, rostind şi o rugăciune, prin care îl roagă pe Dumnezeu ca strugurii să crească cât bucata de bundărete. Coardele de vie sunt binecuvântate cu semnul crucii, iar unele sunt aduse în căminul gospodarului şi se plantează, devenind „Norocul cel mare al Viţei”. La întoarcerea de la ogor, toți proprietarii viţei de vie din acea comunitate organizează un mare ospăţ în casa unui gospodar: toți cântă şi se veselesc pentru ca viitoarea recoltă de struguri să fie cât mai bogată.
