Regina Maria şi bărbaţii pe care i-a iubit. Poveşti interzise odinioară
Regina Maria (1875-1938) a fost una dintre cele mai frumoase şi senzuale femei ale Europei de acum un secol. Deşi viaţa publică a acesteia a fost ireproşabilă, viaţa privată a fost una agitată, în care s-a îndrăgostit de mai mulţi bărbaţi, lucru tolerat de Regele Ferdinand, soţul ei.
Prinţesa Maria de Edinburgh, cum era numită înainte de căsătoria cu Ferdinand, avea să trăiască primii fiori ai dragostei la vârsta de 14 ani. Aflată în Malta, unde tatăl ei era detaşat cu o misiune din partea marinei britanice, tânăra prinţesă se îndrăgosteşte de vărul ei George, iar bunica sa, regina Victoria a Angliei, aranjează o căsătorie între cei doi. Maria este însă convinsă de mama sa, Ducesa de Coburg, să nu facă acest pas.
Abia în 1893, printr-un aranjament matrimonial al unei verişoare germane ajunge să-l cunoască pe Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen cu care se căsătoreşte. Cum Ferdinand era catolic şi Maria era anglicană, se celebrează două ceremonii de căsătorie în castelul medieval de la Sigmaringen, urmate de un dejun somptuos de gală unde au participat toate feţele regeşti europene.
Îşi încep „ziua de miere”, atât le-a acordat regele Carol I, urmată de noaptea nunţii de coşmar la Krauchenwies, ca apoi, cu un tren regal, însurăţeii să se îndrepte spre România. Lui Nando (n.r. aşa îl alinta Regina Maria pe Ferdinand), sfios şi lipsit de imaginaţie, „nu-i dădea nimic în gând pentru a face să treacă plăcut timpul unei soţii atât de copilăroase. Noaptea nunţii a fost un eşec total. Răspundeam naiv iubirii lui, dar parcă simţeam tot timpul ceva deşert şi gol; mi se părea că tot aştept ceva ce nu venea…”, scria viitoarea Regină în “Povestea vieţii mele”.
Acelaşi Carol I are grijă ca primii ani ai căsătoriei cu Ferdinand să fie unii de coşmar. Proaspăta prinţesă a României este izolată la Cotroceni cu scopul de a o feri pe aceasta de intrigele politice ale acelei perioade. După izolarea forţată urmează 40 de ani trăiţi în doi într-o căsnicie plictisitoare.
Blondă cu ochi albaştri, ajunsese la vârsta de 30 de ani şi era considerată una dintre cele mai frumoase femei din Europa. Iubeşte pentru prima oară cu adevărat după ce într-o excursie la Moscova îl întâlneşte pe marele duce Boris Vladimirovici, vărul ei primar. Acesta era un aristocrat romantic şi chipeş, iar relaţia dintre cei doi durează aproximativ cinci ani. Rămâne însărcinată cu acesta şi naşte în Anglia, la casa mamei sale, o fetiţă.
După ce "accidentul" le este semnalat de către Paulina Elisabeta Otilia Luiza, în scris, tuturor caselor regale ale Europei, Regina Maria se întoarce la soţul ei, care recunoaşte fetiţa ca fiind copilul său. Urmează o perioadă de linişte în căsnicia celor doi, tulburată de apariţia în anturajul regelui Ferdinand a prinţului Barbu Ştirbey. Acesta era căsătorit cu Nadejda Ştirbey şi era unul din liderii Partidului Liberal. Maria şi Barbu devin rapid apropiaţi, iar regina se împrieteneşte cu soţia acestuia pentru a putea justifica vizitele tot mai dese la moşia prinţului.
„Nadejda Știrbey sta mai mult la ţară; rar se afla între noi, în salonul Marucăi. Era şi este încă tipul perfect al soţiei şi al mamei; a trăit numai pentru ei. Îmi plăcea mult să mă duc la ea. Totdeauna cânta, era veselă, era fericită, mereu în mişcare şi pătrunsă de griji duioase; umbla după treburi ici şi colo în casă, în grădină, în bucătărie… N-avea alte năzuinţi decât îndeletnicirile ei obişnuite, nu căuta împliniri greu de dobândit şi nu dorea să se înalţe pe culmi ameţitoare. Cunoaştea meşteşugul de a înlătura din drumul ei orice i-ar fi putut întrista sau îngreuna viaţa – e una dintre puţinele femei pe deplin fericite ce le-am cunoscut vreodată”, scria Regina Maria în „Povestea vieţii mele” .
Lucrurile evoluează, iar Ştirbey începe să viziteze şi el castelul Pelişor, locul unde se vedea cu Regina Maria. Acesta este surprins de fiul reginei, Carol al-II-lea, într-o dimineaţă când părăsea incinta castelului, dialog reprodus de Paul d. Quinlan în cartea „Regele Playboy”. „O dată, întorcându-se la Pelişor, la Sinaia, la revărsatul zorilor, fiul său Carol al II-lea, a dat peste Ştirbey, care tocmai pleca, îl salută: «Bună dimineaţa, doctore!», «De ce-mi spui doctore?» îl întreabă Ştirbey. «Fiindcă la o oră aşa de matinală numai un doctor pleacă de la Pelişor», i-a replicat Carol”.
După 30 de ani de căsnicie, între Maria şi Ferdinand se stabilise o toleranţă în serviciul amândurora. În 1922, la încoronarea lor ca regi ai României Mari (erau pe tron însă din 1914, de la moartea lui Carol I), aveau în comun copiii (Carol, Elisabeta, Marioara, Nicolae, Ileana, Mircea) și nimic altceva în plus. În loc să facă scandal în urma momentelor pasionale extraconjugale ale nevestei, Regele Ferdinand a păstrat tăcerea toată viaţa.
Sursă ziarulmetropolis.ro.