Serial Click! Istoria alegerilor prezidenţiale după 1990. Surpriza anului 2004: Băsescu îi ia fața lui Năstase
Odată cu 2004, lucrurile aveau să se schimbe în mai multe planuri. În primul rând, având deja două mandate constituţionale de preşedinte, Ion Iliescu nu mai putea candida. Apoi, încă din 2003, guvernul Adrian Năstase a schimbat Constituţia, mărind mandatul de preşedinte de la 4 la 5 ani. Dar nu a fost să fie pentru cine se pregătea. Pentru că a intrat în scenă prezidenţiabilul Traian Băsescu.
Pe 2 octombrie 2004, cu mai puţin de două luni înainte de alegeri, Alianţa D.A. a organizat o conferinţă de presă în care Theodor Stolojan a anunţat că se retrage din cursa prezidenţială din cauza unor probleme de sănătate, cedându-i locul lui Traian Băsescu. A fost un moment care a rămas în memoria colectivă prin celebra replică „Dragă, Stolo”, prin care Băsescu i s-a adresat lui Stolojan, izbucnind în plâns. Au urmat cele mai strânse, dar şi controversate două alegeri prezidenţiale.
Cele din 2004 s-au desfăşurat la 28 noiembrie şi 12 decembrie. Au intrat în cursă 12 candidaţi, unii foarte cunoscuţi, de la Adrian Năstase, preşedinte al PSD şi prim-ministru, Traian Băsescu, Primar General al Capitalei la acea vreme, Vadim Tudor şi Petre Roman, până la personaje ca Aurel Rădulescu, un cleric român stabilit în SUA, deputatul, pe atunci, Raj Tunaru, din partea Partidului Tineretului sau Marian Petre Miluţ, un om de afaceri, reprezentant al Acţiunii Populare, un partid fondat de fostul preşedinte Emil Constantinescu, cu rezultate nesemnificative pe scena politică.
Dar cea mai spectaculoasă candidatură a fost a lui George Becali, devenit, din 2003, patronul clubului de fotbal Steaua Bucureşti, liderul Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat (PNGCD). Becali, însă, avea să descopere că politica nu seamănă cu fotbalul şi, în ciuda personajului popular ce era şi a averii, nu a obţinut decât 1,77% din voturile exprimate. În fruntea turului unu s-a aflat Adrian Năstase, cu 40,97% din voturi, urmat de Traian Băsescu, 33,92%. Dar lucrurile aveau să se schimbe radical în turul al doilea. Stilul mult mai direct, dar şi impredictibil, al lui Băsescu, (reprezentantul, pe atunci, al Alianţei Dreptate şi Adevăr (DA), realizată între PNL şi Partidul Democrat), inclusiv din confruntările electorale televizate, opus celui plin de sine al lui Năstase, l-au adus în postura de a câştiga primul mandat de preşedinte, cu 51,23% din cele peste 10 milioane de voturi. Era primul şef al statului care se bucura de un mandat cu o durată de 5 ani.