Sfântul Andrei: totul despre "cel dintâi chemat la apostolie"
În fiecare an, la 30 noiembrie, îl sărbătorim Sfântul Andrei, "cel dintâi chemat la apostolie", protectorul României. Ucenicul lui Iisus Hristos a propovăduit şi pe teritoriul ţării noastre, în Scytia Minor (teritoriul Dobrogei actuale).
Apostolul Andrei era un evreu sărac, cu mare frică de Dumnezeu. El a învăţat, aşa cum era obiceiul vremii, de la tatăl său, meseria şi Legea (credinţa evreiască). Tatăl său, pe nume Iona, era un pescar din localitatea Betsaida situată pe ţărmul mării Galileea. Andrei era fratele mai mare al lui Simeon cel care, mai târziu va deveni Apostolul Petru. Dacă Petru a ales să se însoare, sfântul Andrei a preferat să ducă o viaţă închinată lui Dumnezeu, un fel de călugărie a acelor vremuri.
Atunci când Sfântul Ioan Botezătorul şi-a început activitatea profetică, chemând la pocăinţă, vestea a ajuns şi la urechile Sfântului Andrei. Acesta l-a căutat pe Ioan şi văzând adevărul pe care acesta îl propovădia a rămas lângă el să-i fie ucenic, să înveţe cât mai mult despre credinţă.
Astfel, Sfântul Andrei a fost unul din cei doi ucenici care-l însoţeau pe sfântul Ioan Botezătorul când acesta l-a văzut prima oară pe Hristos şi a zis: “Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”. De asemenea, în calitatea sa de ucenic al sfântului Ioan Botezătorul, sfântul Andrei a fost de faţă la Botez văzând cu ochii lui pogorârea Duhului Sfânt sub înfăţişarea unui porumbel asupra Mântuitorului.
După ce a înţeles minunile petrecute sub ochii lui el s-a dus la fratele său, Simeon şi la Filip care era dintre pescarii mei tineri şi le-a povestit ce a văzut. Aceştia l-au crezut şi l-au urmat ca să vadă şi ei cu ochii lor pe Mesia. Pentru că a fost primul dintre apostoli care a înţeles că Iisus este Dumnezeu, a primit şi supranumele de "cel dintâi chemat".
După decapitarea lui Ioan Botezătorul, ucenicii acestui s-au împrăştiat iar pescarii s-au întors la plasele şi undiţele lor. Acolo i-a regăsit Iisus Hristos şi văzând iubirea lor de Dumnezeu i-a făcut pescari de oameni, adică apostoli.
După ce au fost martori la toate faptele Mântuitorului şi după ce acesta le-a zis umplându-i de Duh Sfânt, “Mergând, învăţaţi toate neamurile”, apostolii au tras la sorţi direcţiile în care vor propovădui Cuvântul, şi astfel, sfântului Andrei i-au căzut sorţii să vină în Scytia, Dobrogea de astăzi.
În primii ani de propovăduire sfinţii apostoli nu aveau nevoie de Biblie, de fapt acesta nici nu exista. Ei respectau ceea ce era scris în cartea sfântă a evreilor – “Legea” cuvânt tradus în limba greacă drept “Testament” – şi povesteau ceea ce au trăit şi au văzut cu ochii lor alături de Mântuitorul. Abia mai târziu, Legea evreiască a primit numele de “Vechea Lege” sau “Vechiul Testament” iar “Evanghelia” după ce a fost scrisă şi adunată la un loc cu toate cărţile sale a primit numele de “Noua Lege” sau “Noul Testament”,
În drumul său către cetăţile greco-romane de pe malul Mării Negre, sfântul Andrei a ridicat o biserică închinată Maicii Domnului şi a creştinat în grecii din cetatea Bizanţ. La acea vreme Bizanţul era doar o mică colonie grecească, dar care va deveni unul din cele mai frumoase, mai mari şi mai încărcate de istorie oraşe din lume, Constantinopol, astăzi Istanbul.
Sfântul Andrei a propovăduit 20 de ani în Dobrogea
Mai multe izvoare istorice dau mărturie despre faptul că sfântul apostol Andrei a propovăduit în Dobrogea unde “i-a creştinat pe sciţi şi traci”. Sunt multe toponime care ne dezvăluie prezenţa apostolului în Dobrogea, de asemenea şi unul din cel mai vechi colinde cunoscute la noi în ţară:
- “Trece-mă şi Dunărea, / Ca să afle Dacia, / Că s-a născut Mesia”.
De asemenea, o baladă dobrogeană spune că nu numai regele dacilor, Decebal, ar fi venit şi s-ar fi închinat la peştera sfântului Andrei dar şi învângătorul lui, împăratul Traian ar fi participat la Sfânta Liturghie de la biserica din peşteră:
- “La schitul din tei, / Crucea lui Andrei, / Cine că-mi venea, / Şi descăleca? / Venea Decebal, / Călare pe-un cal, / Sfinţii că-mi găsea, / Cu ei că-mi vorbea, / Dar nu se-nchina / Nici cruce-şi făcea. / La schitul din tei, / Crucea lui Andrei, / Traian că venea, / La slujbă şedea, / Slujba asculta, / Şi îngenunchea, / şi nu se-nchina… / Pe murg călărea, / Şi calea-şi lua, / La cetatea lui, / A Trofeului…”.
Peştera în care a locuit sfântul în jurul anului 40 este acum monument istoric şi se află lângă localitatea Ion Corvin, Judeţul Constanţa, la aproximativ doi kilometri de "Cișmeaua lui Mihai Eminescu” și la mai puţin de cinci kilometri de șoseaua Constanța - Ostrov. Aici se consturieşte o mănăstire începută după schimbările din 1989.
Sfântul Andrei mai este cunoscut, îndeosebi în Transilvania, și cu numele de Sântandrei sau Sânedru.
Martiriul Sfântului Andrei
După ce în drumul său a făcut multe minuni, a înviat morţi, a vindecat bolnavi şi a propovăduit credinţa creştină, sfântul apostol Andrei a căzut victimă prigoanelor romane la adresa creştinilor, în localitatea Patras. A fost torturat şi crucificat pe o cruce în formă de X. Poporul s-a răsculat şi s-a adresat dregătorului roman, pe nume Egheat, şi a cerut eliberare sfântului Andrei întrucât acesta nu făcuse nimic rău, nimic greşit. Sfântul Andrei a refuzat să fie coborât de cruce spunând că este pregătit să-l reîntâlnească pe Mântuitorul, iar cei ce au încercat să-i desfacă legăturile erau împiedicaţi de o forţă nevăzută.
Moaştele Sfântului Andrei au fost duse mai întâi în biserici creştine ferite de persecuţie, unde veneau credincioşii şi se vindecau de boli. Împăratul Constanţiu, fiul sfântului Constantin cel Mare, a adus moaştele acestuia la Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopole de unde au fost ridicate de latini în anul 1204 şi duse la Roma. Aceste moaşte au fost redate Greciei în 1964 iar crucea a fost înapoiată abia în 1980.
Sfântul Andrei, patronul spiritual al României
Biserica ortodoxă îl serbează pe Sfântul Andrei la 30 noiembrie ceea ce se potriveşte de minune cu sărbătoarea de 1 Decembrie, ca zi naţională. În afară de faptul că este patronul spiritual al ţării noastre, sfântul Andrei este patron spiritual al Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sfântului Andrei), al Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. La noi în ţară părticele din moaştele apostolului românilor se găsesc la mănăstirile Hurezi, Neamţ şi Secu.
