Te plimbi pe Bulevardul Kiseleff, dar ştii de unde îi vine numele?
Aproape orice bucureştean s-a plimbat pe Bulevardul Kiseleff, unul dintre cele mai frumoase din Capitală. Numele arterei este păstrat neschimbat de peste 170 de ani, fiind dat în onoarea generalului Pavel Dmitrievici Kiseleff (sau Kiseliov în varianta originară), guvernatorul militar al Ţării Româneşti şi Moldovei între 1829-1834. El a iniţiat construirea acestei străzi care, cu timpul, a devenit tot mai mare şi mai frumoasă.
Există în istoria ţării noastre o perioadă de 5 ani în care Ţările Române au avut un guvernator unic, generalul rus Pavel Kiseleff. În urma războiului ruso-turc din 1828-1829 între Rusia şi Turcia, în care Imperiul Ţarist a avut câştig de cauză, s-a încheiat în 1829 Tratatul de la Adrianopol. Acesta prevedea, printre altele, ca Ţările Române, supuse Imperiului Otoman, să treacă pentru o perioadă de 5 ani – până la achitarea de către turci a depăgubirilor de război pretinse de ruşi - în administrarea politico-militară a Rusiei, iar domniile fanariote să fie înlocuite de un guvernator rus numit de Ţarul Nicolae I. Acesta l-a desemnat pe generalul Pavel Dmitrievici Kiseliov (Kisseleff, în varianta franceză şi Kiseleff, la noi), născut pe 8 ianuarie 1788, la Moscova, combatant sub comanda generalului Kutuzov în faimoasa bătălie de la Borodino, din 1812, contra armatelor conduse de Napoleon.
Kiseleff şi-a luat funcţia în primire în noiembrie 1829, iar printre alte numeroase decizii pe care le-a luat a fost şi aceea de a hotărî extinderea vechiului Pod al Mogoşoaiei (viitoarea Calea Victoriei) dincolo de ceea ce azi numim Piaţa Victoriei şi care era graniţa oraşului la acea vreme de unde şi numele prin care era desemnată atunci, de Capul Podului). În 1830 a fost înfiinţată o „comisie pentru înfrumuseţarea oraşului”. Pentru prima dată, casele din Bucureşti au fost numerotate, străzilor li s-au dat nume proprii şi a fost introdus iluminatul public cu felinare.
Pavel Kiseleff a fost guvernatorul Ţărilor Române timp de 5 ani
Din 1832 au fost demarate lucrările la strada care, la acea vreme, era numită „aleea cea mare” din Bucureşti, model fiind faimoasa Champs-Elyseé din Paris. Dar, iniţial, această şosea era încadrată de parcele de pământ arat şi de lanuri de ovăz. Lângă actualul Muzeu de Geologie a fost făcut şi parcul înscris pe lista monumentelor istorice şi numit oficial în 1915 „Parcul Kiseleff”, parc ce a fost creat odată cu trasarea drumului prin pădurea din zonă, în 1832 -1834, de guvernatorul Kiseleff. Parcul a apărut iniţial pe locul fostei grădini cu flori rare atunci, lalele, garoafe şi trandafiri, creată chiar de Vodă Constantin Mavrogheni. După 1844, şoseaua a fost prelungită până spre Arcul de Triumf, iar după 1851 până spre zona unde acum e Casa Presei Libere, acolo construindu-se un hipodrom. Din 1895 datează primele „bătăi cu flori de la Şosea”, iniţiate de protipendada bucureşteană în scopuri caritabile. Dar o plimbare „la Şosea” în acele vremuri era şi cel mai bun prilej de etalare a trăsurilor şi cailor, pentru domni, şi a noilor toalete – cumpărate musai de la Paris – pentru doamne. Generalul Kiseleff, unul dintre primii conducători ai Ţărilor Române care a încurajat occidentalizarea şi modernizarea lor, a fost şi cel care a girat şi realizarea Regulamentului Organic, o primă constituţie ce avea să fie aplicată din 1830 în Ţara Românească, iar din 1831, în Moldova. Chiar şi după predarea funcţiei de guvernator el a rămas ataşat cauzei româneşti, fiind, ca ambasador al Rusiei la Paris, unul dintre susţinătorii Unirii de la 1859 sub un singur domn, Alexandru Ioan Cuza.
A avut şase copii cu fiica boieroaicei Zoe Văcărescu
În plus, deşi a rămas căsătorit cu aristocrata Sofia Stanisvlavovna, relaţie ce, practic, a încetat după moartea unicului lor fiu, însă divorţul celor doi nu a fost permis de Ţarul Nicolae I, Kiseleff a trăit o mare poveste de iubire cu Alexandra Alexeievna Balian (născută Prinţesa Bagration, fiică a unui prinţ rus şi a boieroaicei Zoe Văcărescu), soţia banului Manolache Băleanu, care i-a dăruit şase copii. Unii contestă ataşamentul lui Kiseleff faţă de cauza românească, susţinând că el însuşi ar fi cerut ţarului, în 1834, la finalul mandatului de guvernator, alipirea Tărilor Române la Imperiul Ţarist. Cu toate acestea, procesul de modernizare şi occidentalizare început de Kiseleff în Ţările Române nu poate fi negat, iar dovada minimă cea mai bună este că nici în vremea monarhiei, nici a comuniştilor, nu s-a simţit nevoia de rebotezare a şoselei ce-i poartă încă numele.
E drept – dar puţină lume ştie – în decembrie 2017, porţiunea dintre Arcul de Triumf şi Casa Presei Libere a fost redenumită Bulevardul Regele Mihai I, în onoarea fostului suveran ce decedase de puţin timp. Dar, pentru majoritatea bucureştenilor, „Şoseaua” rămâne în memoria lor drept Kiseleff. Chiar dacă multă vreme poate n-au ştiut de ce e botezată astfel.
