Tradiţii pentru spor şi sănătate în Postul Sfintelor Paşti
După Săptămâna Albă, care se încheie în această duminică, a Lăsatul secului de brânză pentru Postul Sfintelor Paşti, creştinii ortodocşi şi greco-catolici sunt pregătiţi spiritual să parcurgă drumul aspru al Postului Mare.
Urmând această etapă duhovnicească, care durează 48 de zile, creştinii urmează o terapie a învierii sufletului.
În timpul Postului Mare, credincioşii îşi manifestă dorinţa să petreacă această etapă spirituală mult mai aproape de Dumnezeu.
De aceea, în acest interval de nevoinţă, postitorii îşi mărturisesc păcatele preotului duhovnic şi renunţă la petrecerile mondene, însoţite de bucate „de dulce" şi de alcool.
De-a lungul secolelor, înţelepţii Ortodoxiei au vorbit despre anumite rânduieli spirituale, pe care creştinii le respectă de bună voie, începând cu îndatoririle de smerenie, de a consuma hrană de post şi continuând cu faptele de milostenie creştină. Pentru credincioşii care doresc să respecte cu evlavie toate cerinţele Postului şi nu urmează o postire „laică", Postul Mare contribuie la răstignirea patimilor şi la învierea iubirii milostive.
Cum trebuie să respectăm Postul
În timpul Postului Mare nu se fac nunţi şi botezuri, iar postitorii nu participă la petreceri şi nici la evenimente de familie, care nu respectă restricţiile alimentare şi viaţa spirituală, specifice Postului.
Primesc dezlegare la Post
Pe parcursul Postului, Biserica acordă dezlegare copiilor, bolnavilor, bătrânilor şi militarilor.
Când se acordă dezlegare
În timpul Postului se face "dezlegare" la unele alimente cum ar fi: ulei, vin, fructe de mare şi peşte. Se consumă untdelemn şi vin în zilele de sâmbată şi duminică, după Sfânta Liturghie, dar şi în zilele în care sunt rânduite sărbatori însoţite de semnele "cruce roşie" sau "cruce neagra", în cazul în care acestea nu sunt rânduite în prima sau în ultima săptămână a Postului Mare, considerate a fi săptămâni de ajunare şi de post aspru.
De asemenea, se mai acordă dezlegare la vin şi în ziua de joi, în săptămâna a cincea a Postului, după ce (miercuri) se citeşte Canonul Sfântului Andrei Criteanul şi în Joia Mare, Joia Patimilor (17 aprilie), când s-a petrecut Cina cea de Taină. În această zi se pregăteşte Sfânta împărtăşanie folosită pentru împărtăşirea bolnavilor acasă, în timpul anului.
În această perioadă sunt rânduite urmatoarele sărbători marcate cu cruce roşie sau neagră: Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia (9 martie), Buna Vestire (25 martie), Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (11 aprilie), Sfântul Mucenic Sava de la Buzău (12 aprilie) şi Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin (14 aprilie).În timpul Postului Mare există două dezlegări la peşte şi la vin: una este orânduită pe 25 martie, la sărbătoarea Bunei Vestiri şi cealaltă pe 13 aprilie, la Intrarea Domnului în Ierusalim, de Florii.
„Postul este o perioadă de eliberare de păcate şi de patimi egoiste, o perioadă de pocăinţă pentru tot ceea ce am făcut rău şi, în acelaşi timp, este o perioadă de Înviere şi de luminare a sufletului cu prezenţa simţitoare a lui Dumnezeu. Harul Lui se comunică omului prin rugăciunea unită cu postul, prin sfintele slujbe, prin citirea Sfintelor Scripturi şi ale scrierilor sfinţilor părinţi, prin spovedanie, dar mai ales prin Sfânta Împărtăşanie pe care Biserica Noastră ne-o oferă, mai ales în această perioadă a Anului Liturgic. Prin postire, dobândim prezenţa lucrătoare a lui Dumnezeu în noi, ca iubire smerită şi milostivă, care se arată apoi în jurul nostru prin cuvinte şi fapte, prin atitudini şi stări duhovniceşti ale sufletului şi ale trupului", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă (B-dul Nicolae Titulescu din Bucureşti).
Tradiţii care adună sporul în casă
Prima zi a Postului Mare se numeşte şi Lunea curată. După tradiţie, în această zi creştinii purifică gospodăria, spaţiul în care trăiesc şi împlinesc unele ritualuri strămoşeşti : se face curăţenie după petrecerea de Lăsatul secului de brânză, se tămâiază casa şi se stropeşte casa cu agheazmă (exceptând baia).
În Lunea Curată, odinioară, femeile spălau doar vasele în care pregăteau, de obicei, mâncarea de dulce, apoi le puneau în pod sau în cămară, cu gura în jos, până la sfârşitul Postului. Firimiturile de la masa de Lăsatul secului de brânză se puneau în mâncarea păsărilor din gospodărie de stăpânul casei, care le chema în dimineaţa acelei zile:"Veniţi păsări, să vă dau şi vouă din bucatele mele cu care prind Postul, dar şi voi să prindeţi Post de la bucatele de vară!"
Odinioară, în prima zi de Marţi după Lăsatul Secului, în mediul rural, fetele şi femeile tinere începeau să lucreze la costumele naţionale cu care se îmbrăcau de Paşti. În prezent, există o nouă tradiţie: gospodinele îşi cumpără în această zi lână sau mătase din care încep să împletească un obiect de îmbrăcăminte pe care să-l poarte în seara de Înviere. Din moşi-strămoşi, tradiţia spune că respectând acest obicei, fetele şi femeile tinere vor avea spor în activitatea de zi cu zi, până la Postul din anul viitor.
Păresimile, zi de bilanţ pentru gospodăria creştinului
Mijlocul Postului Mare, numit şi Păresimile, orânduit totdeauna într-o zi de miercuri, este o zi de bilanţ pentru orice gospodărie. În trecut, gospodinele socoteau câtă cânepă mai aveau de tors, pentru că sorocul era la Joia Mare. În prezent, gospodarii socotesc treburile restante din gospodăria lor şi fac o planificare riguroasă a acestora, pe zile, tot până în ziua de Joia Mare. Treburile neteminate la timp, spune tradiţia, alungă sporul din acea casă.
Spovedania şi Sfânta Împărtăşanie
În Săptămâna Mare a Paştelui, cei care au ţinut Post se duc să se spovedească duhovnicului lor, mărturisindu-i acestuia păcatele sau greşelile făcute, prin care i-au supărat pe semenii lor. Spovedania făcută duhovnicului este tainică, iar preotul nu are voie să spună nimănui mărturisirile credinciosului care i se confesează.
După ce creştinul s-a spovedit, se poate împărtăşi; preotul îi dă puţin vin şi anafură, simboluri ale sângelui şi trupului Domnului.
Postul înseamnă jerfă şi mulţumire
Pe parcursul celor şapte săptămâni de post, credinciosul posteşte pentru ca Dumnezeu să-i împlinească o dorinţă, să-l elibereze de un necaz şi să-i dea sănătate, dar dacă cerem ceva, fără să jertfim şi noi ceva, rugăciunea nu ne este ascultată. Înmănuncheată cu rugăciunea şi cu harul voinţei, Postirea este o punte de comunicarea cu Dumnezeu.
De aceea, spun sfinţii părinţi, intrând în Săptămâna Mare, credinciosul posteşte pentru a dărui mulţumirea şi iubirea lui Hristos, cel care s-a răstignit pentru păcatele noastre. În ultima săptămână de Post, credinciosul nu mai cere nimic, el participă prin nevoinţă la Pătimirile lui Hristos, urcând alături de El pe drumul Golgotei, bucurâdu-se apoi de Clipa Învierii celui care a ridicat păcatele lumii.
În timpul Postului Mare, până la Înviere, credinţioşii împletesc credinţa creştină cu obiceiurile seculare. În timp, s-a dovedit că prin respectarea cu sfinţenie a unor tradiţii, acceptate şi de credinţa noastră creştină, credincioşii se vor bucura de sănătate şi de spor în tot ce întreprind pe tot parcursul anului.
Cele 12 noduri
În Joia Mare, credincioşii merg la Biserică şi participă la Denia celor 12 Evanghelii. Pe parcursul deniilor, credincioşii fac noduri pe o panglică, câte un nod după fiecare Evanghlie. În timpul anului, când credinciosul se roagă să i se împlinească o dorinţă sau să scape de un mare necaz, el desface un nod din panglica respectivă. Persoanele necăsătorite pun această panglică sub pernă pentru a-şi cunoaşte ursitul.
Pomana dată peste mormânt
Tot în această zi, se mai respectă un obicei legat de pomenirea persoanelor trecute de ultimul hotar al vieţii din familie. Rudele împart căni în cimitir în memoria celor trecuţi la viaţa veşnică. Este vorba despre tradiţia cănilor din Joia Mare, pe care rudele le dau peste mormânt altei persoane care le primeşte. Tot tradiţia spune că este bine să se aprinda şi o lumânare la mormânt sau în curtea casei unde a locuit cel adormit, pentru că, în ultima zi de pomenire a morţilor din Postul Mare, cei plecaţi la viaţa de dincolo
