Tradiţii pentru spor şi sănătate în Vinerea Mare
Începând cu seara Floriilor şi până-n Sfânta zi de Sâmbăta Mare, inclusiv, în toate bisericile ortodoxe se săvârşesc slujbe speciale, cunoscute sub numele de denii. În acest răstimp, împodobit cu momente de meditaţie, în aşteptarea Învierii, rememorăm evenimentele premergătoare suferinţelor Mântuitorului nostru. De aceea, Biserica ne aduce aminte, zi de zi, momentele tensionate din viaţa lui Iisus, înainte de răstignirea Sa pe cruce: Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Lui de Apostolul Iuda.
În Sfânta şi Marea Vineri se prăznuiesc Patimile lui Hristos
Istoricul Deniei
În Denia de Vineri sunt evocate, deopotrivă, suferinţele şi umilinţele îndurate de Mântuitorul Iisus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, dar şi durerea nespusă a Maicii D, când şi-a văzut fiul fiul răstignit pe cruce. După ce Iisus a fost vândut de apostolul Iuda pe 30 de arginţi, Iisus a fost dus la arhiereul Ana, iar acesta l-a trimis la alt arhiereu, Caiafa, care L-a scuipat şi l-a umilit. Din acea vreme a rămas zicala că cineva este purtat de la Ana la Caiafa, atunci când cineva nu vrea să-i facă dreptate. Cei doi arhierei au încercat să-I găsească o vină; au adus doi martori mincinoşi care au susţinut că Iisus s-a lăudat cu o blasfemie: "Stricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica", mărturisind în acelaşi timp că El este Fiul Omului.
În cele din urmă, neavând o dovadă a vinovăţiei, arhiereii l-au trimis la Pillat, guvernatorul roman al Provinciei Iudeea. Acesta L-a biciuit pe Iisus, apoi L-a întrebat dacă este Împăratul iudeilor, iar El a spus: "Sunt împărat veşnic, iar Împărăţia mea nu este în lumea aceasta". Ore în şir, cei trei arhierei L-au umilit pe Iisus, stârnind furia mulţimii şi a soldaţilor. În cele din urmă, Pillat a rostit sentinţa, iar Hristos a fost trimis spre locul osândei. Purtând o cunună de spini pe frunte şi crucea în spate, legată de braţele întinse, la ceasul al treilea, Iisus a ajuns la locul Căpăţânei. Aici a fost răstignit între doi tâlhari, pentru ca lumea să-l socotească şi pe El un făcător de rele. În timpul supliciului, mulţimea şi soldaţii au continuat să-l batjocorească. A rămas în istoria patimilor un alt gest prin care L-au umilit pe Iisus: când Mântuitorului I-a fost sete, paznicii i-au dat să bea oţet amestecat cu fiere.
"Cu toate acestea, învăţăm de la Iisus să-i iertăm pe duşmani. Atunci, în plină suferinţă, Hristos s-a adresat tatălui ceresc: „Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac." Cu ultimele puteri, Mântuitorul a rostit cuvintele: "Săvârşitu-s-a!"; şi-a înclinând capul şi Şi-a dat duhul. Ca o ultimă dovadă a umilinţă, Pillat a scris pe crucea Mântuitorului: Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor", ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
Semne miraculoase la moartea lui Iisus
În Sfintele Evanghelii s-a menţionat că, după moartea lui Iisus, au apărut mai multe semne miraculoase: s-a rupt catapeteasma Templului, s-a cutremurat pământul şi s-au despicat pietrele.
În acelaşi timp, Iudeii se temeau că trupurile osândiţilor vor rămâne pe cruce în ziua următoare, când ei prăznuiau Paştele. De aceea, l-au rugat pe Pillat ca cei trei osândiţi să fie coborâţi de pe cruce; pentru a le grăbi moartea, exista obiceiul ca osândiţilor să li se zdrobească fluierele picioarelor. Iisus însă, murise. Pentru a fi convinşi că este mort, cu adevărat, un soldat L-a împuns cu suliţa între coaste. Potrivit tradiţiei, după ce era coborât după cruce, trupul oricărui decedat putea fi aruncat într-o groapă comună alături de crucea pe care a fost răstignit şi de uneltele execuţiei. Ca alternativă, trupul mortului putea fi încredinţat unei persoane, dornice să-l îngroape. Citind Sfintele Evanghelii, aflăm că Iosif din Arimateea şi Nicodim (discipoli ai lui Iisus) au mers la Pillat , cerându-i acestuia trupul lui Hristos să-l îngroape. Cei doi discipoli au coborât trupul acestuia de pe cruce, l-au uns cu arome, L-au înfăşurat într-un giulgiu, iar capul într-o mahramă, pentru a respecta tradiţia iudaică. După împlinirea ritualului, cei doi discipoli L-au îngropat pe Iisus.
Tradiţii pentru spor şi sănătate în Sfânta Vineri Mare
În Vinerea Patimilor (numită Vinerea Mare) se păstrează o tradiţie care îndeamnă enoriaşii ca în această zi, până seara , să ducă flori la biserică pentru Hristos şi să treacă pe sub Sfântul Aer (masa) de trei ori; datina aminteşte cele trei potigniri ale lui Iisus pe drumul Golgotei, când îşi căra crucea în spate.
Vinerea Mare este cunoscută în tradiţia populară şi sub numele de Vinerea Seacă, pentru că vârstnicele respectă datina postului negru. Seara ele participă la Denia Prohodului şi iau anafură de la biserică pentru toţi membrii familiei.
În Vinerea Mare, la prânz, într-o slujbă specială care se oficiază în biserică, se scoate Sfântul Epitaf,o pânză de in sau de mătase, pe care este imprimată icoana înmormântării Domnului. Epitaful se aşează pe o masă, în mijlocul bisericii şi se foloseşte la slujba Prohodului din Vinerea Mare. Atunci, după această slujbă, după prohodirea Mântuitorului, Epitaful este purtat în procesiune, de un sobor de preoţi şi de credincioşi în jurul bisericii de trei ori. La sfârşitul procesiunii, Epitaful este aşezat pe Sfânta Masă , unde rămâne până la slujba de Înălţare a Domnului.
În multe localităţi din Multenia, după slujba Prohodului, credincioşii duc acasă o lumânare aprinsă. În casă, se practică un ritual cu această lumânare aprinsă: se face semnul crucii în fiecare punct cardinal al locuinţei.
Tot în această zi, ţin post negru, fără apă şi mâncare, şi mulţi creştini tineri necăsătoriţi. Există credinţa că postul negru împlinit în Vinerea Mare îi fereşte de boli, le aduce sufletul-pereche şi spor în gospodărie, un an întreg.
De asemenea, cine se spovedeşte şi se împărtăşeşte în Vinerea Mare va primi ajutor de la Hristos pentru rezolvarea problemelor spinoase, până la Paştele următor.
În Vinerea Mare nu se mănâncă urzici şi nici preparate cu oţet, simboluri ale umilinţelor aduse lui Iisus.
Până-n Vinerea Mare se termină curăţenia generală, iar gospodinele nu spală rufe şi nu aruncă lături în curtea casei, pentru ca nimic rău să nu se apropie de casa lor.
Vinerea Mare este o zi de reconciliere cu duşmanii, de iertare a persoanelor ranchinoase.
Tradiţia spune că în Vinerea Mare este bine ca persoanele bolnăvicioase să facă baie înainte de răsăritul Soarelui, pentru a fi viguroase tot anul.
În lumea satelor, gospodinele rostesc în zorii zilei descântece de alungare a bolilor şi a pagubei: "Aşa cum este Vinerea Seacă , tot aşa să sece şi bolile, şi paguba din casa noastră". Ritualul este însoţit de post negru.
În această zi încep primele pregătiri pentru masa sărbătorească de Paşte.
