Tradiţii pentru spor şi sănătate la praznicul Cuviosului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului, este unul dintre reprezentanţii de seamă ai vieţii creştine. Sfintele sale moaşte se păstrează în Catedrala Patriarhală şi Cuviosul este sărbătorit, an de an, la data de 27 octombrie.
Cuviosul Dimitrie a fost proclamat ocrotitor al Bucureştiului în anul 1792, în vremea păstoririi Mitropolitului Filaret al II-lea.
Pentru că Sfântul Dimitrie cel Nou a săvârşit numeroase minuni, fiind venerat de credincioşii din întreaga ţară, patriarhul Justinian Marina a propus Sfântului Sinod generalizarea cultului său în Biserica Ortodoxă Română. Proclamarea canonizării Sfântului Dimitrie cel Nou a avut loc în anul 1955, când i s-a acordat ca zi de prăznuire data de 27 octombrie.
Istoricul sărbătorii
Cuviosul Dimitrie s-a născut în satul Basarabov, din Sudul Dunării, pe malul râului Lom, într-o familie de ţărani săraci. Educaţia creştină primită în familie şi învăţăturile creştine, descoperite la slujbele duminicale la care participa în satul natal i-au influenţat destinul. În comunitatea în care trăia, Sfântul Cuvios Dimitrie se remarca prin evlavie, blândeţe şi prin milostenia de care dădea dovadă faţă de semenii săi. Cuviosul a fost păstor şi îngrijea vitele ţăranilor bogaţi din localitatea Basarabi.
Modestele venituri primite pentru munca sa le împărţea cu săracii. Fiind influenţat de viaţa călugărilor din mânăstirile învecinate cu localitatea natală, Cuviosul a părăsit satul şi s-a călugărit. La scurt timp, s-a izolat de fraţii călugări şi a trăit ca un sihastru într-o peşteră, pe valea râului Lom.
Nici un document religios nu menţionează câţi ani s-a nevoit în acea peşteră în rugăciuni, în post şi în priveghere.
Pentru viaţa sa ascetică, Dumnezeu l-a învrednicit a fi înaintevăzător şi făcător de minuni. Înainte de a muri, el a avut o viziune şi s-a aşezat între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, încredinţându-şi sufletul lui Dumnezeu.
Multă vreme, trupul său a fost acoperit de apele râului Lom. Tradiţia spune că :"o copilă, care pătimea de duh necurat", a avut o revelaţie : În vis, i s-a arătat Cuviosul Dimitrie Basarabov şi el i-a promis că o va tămădui de boală, dacă părinţii ei îi vor scoate trupul din apă. După acest vis, un grup de credincioşi, însoţiţi de preoţi, au mers pe malul râului la locul văzut în vis de copilă.
Deseori, localnicii vedeau că în acel loc, unde a fost găsit trupul neputrezit al Cuviosului, strălucea o lumină, dar cu toţii credeau că acolo se ascunde o comoară.
Moaştele Sfântului au fost depuse cu mare fast în biserica satului din Basarabi şi au rămas aici, spre închinare, până în anul 1774. Sinaxarul ne spune că între anii 1769 şi 1774 , generalul rus Petre Salticov a trecut Dunărea şi a pornit război împotriva Rusciucului.
Când a trecut prin satul Basarabi, auzind de prezenţa moaştelor, generalul a luat racla cu sfintele moaşte şi intenţiona să le ducă în Rusia.
La insistenţele negustorului de origine macedoromână, Hagi Dimitrie şi ale mitropolitului Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti, generalul le-a dăruit poporului român.
De atunci, Cuviosul Dimitrie Basarabovul s-a numit Dimitrie cel Nou.
Moaştele furate şi recuperate
Documentele vremii menţionează că, în februarie 1915, în timpul primului război mondial, pe la ora două noaptea, bulgarii au spart uşa Catedralei Patriarhale şi au luat racla cu moaştele Cuviosului.
O ceaţă densă se aşternuse peste Bucureşti, iar fugarii au rătăcit drumul şi n-au reuşit să iasă din Capitală. Au fost anunţate autorităţile, care au relatat furtul generalului neamţ Zack. Acesta a intervenit şi a oprit convoiul bulgarilor. Moaştele au fost recuperate şi, în ziua următoare, au fost depuse din nou în Catedrala Patriarhală.
Moaştele, scoase în procesiune
De-a lungul secolelor, minunile Cuviosului au fost înscrise în cărţile religioase. Astfel că, în anul 1815, racla cu moaşte a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureştiului, la dorinţa domnitorului Caragea, care voia să oprească epidemia de ciumă, răspândită în ţară.
Crezând în puterea moaştelor, în anul 1831, generalul Paul Kiseleff a cerut clericilor ca moaştele Cuviosului să fie scoase din nou în procesiune în Bucureşti, pentru a opri epidemia de holeră care făcea ravagii în ţară.
De asemenea, Cuviosul Dimitrie a fost de mare ajutor românilor şi în timpul secetei din anul 1827, în timpul domnitorului Grigore Ghica. Atunci s-a organizat o procesiune, iar racla cu moaştele Cuviosului, însoţită de preoţi şi de credincioşi a fost purtată prin Bucureşti. Crezând în puterea făcătoare de minuni, domnitorul s-a rugat alături de credincioşi ca Sfântul să aducă ploaia.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
În tradiţia populară românii au continuat datinile practicate la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi în ziua praznicului Cuviosului Dimitrie cel Nou sub genericul „Sânmedru", sărbătoare care ţine trei zile.
Sânmedru, un bătrân plăcut lui Dumnezeu, este şi patronul caselor pe care le protejează de pagubă, de furtuni şi de furia animalelor sălbatice.
Icoana Cuviosului Dimitrie cel Nou este aşezată la masa sărbătorească, chiar dacă în familie nu este un credincios care să poarte numele de Dumitru. Datina este urmată, an de an, pentru ca armonia, sănătatea şi sporul să nu părăsească locuinţa respectivă.
Se aprinde din nou focul viu
În ziua de prăznuire a Cuviosului, tinerii aprind din nou focul viu a lui Sânmedru în curtea godpodăriei şi-l întreţin cu vreascuri şi cu cetină de brad: Focul arde pe parcursul nopţii, iar cei care-l veghează îl roagă pe un bunic sau pe cel mai vârstnic din comunitatea respectivă să povestească despre minunile săvârşite de cei doi sfinţi Dimitrie. Acele întâmplări sunt transmise din moşi-strămoşi în familiile sătenilor din localităţile rurale.
Tradiţia celor zece lumânări pentru rudele decedate
Practicile de venerare a morţilor se continuă şi în această zi. Credincioşii merg la cimitir cu ofrande sfinţite în ziua Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi le împart la mormântul rudelor decedate în famillia respectivă. În acelaţi timp, există obiceiul să se aprindă câte zece lumânări la mormintele celor care au murit fără lumânare. Fiecate mormânt este împodobit cu flori de toamnă.
Necazul, mărturisit Cuviosului
Cine are un mare necaz trebuie să -l mărturisească Cuviosului Dimitrie. Tradiţia spune că, îndeosebi în această zi, la slujba de prăznuire, Dumnezeu ne trimite darurile sale şi împlineşte rugile noastre prin intermediul Cuviosului.
Ofrande pentru bătrâni
Acum ofrandele cu fructe -mere, nuci, struguri şi cu miere se dăruiesc bătrânilor singuri, neajutoraţi, îndeosebi celor care trăiesc în azile care, în tradiţia populară, sunt ca şi „pusnicii".
Ultimele socoteli se încheie după slujba de prăznuire
Dacă nu s-au încheiat vechile înţelegeri între stăpânii oilor şi ciobani în ziua de 26, considerată ziua socotelilor sau a soroacelor, acest lucru se poate finaliza în această zi.
