"Uneori ne jucăm de-a Baba Oarba pe fundul Dunării"
Coboară la adâncimi mari la care mulţi nici măcar nu au curajul să se gândească că pot încerca. Totuşi, e conştient că şi cea mai mică greşeală îi poate fi fatală. Este vorba despre plutonierul major Albert Mufturel, care conduce grupa de scafandri a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Mehedinţi.
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Mehedinţi are, din anul 2013, un echipaj de scafandri bine pregătit să intervină la misiunile de pe cursul Dunării şi nu numai. Cu toţii, sunt cinci. Cinci eroi, pregătiţi în orice moment să ia la periat fundul Dunării în căutare de supravieţuitori. Era nevoie de o astfel de echipă fiindcă mai mereu se apela la ajutorul scafandrilor civili de la barajul Porţile de Fier I. Albert Mufturel (37 de ani), cel care conduce acum grupa de scafandri, îşi aminteşte ziua când a ales acest drum în viaţă. Venea cu o experienţă de câţiva ani la Descarcerare, iar cursul de pregătire la Centrul de Scafandri a fost o provocare. „Eu sunt un om care niciodată nu dă înapoi, dar vă spun sincer că a fost dificil, au fost momente când am vrut să renunţ, să mă întorc acasă. Foarte mulţi nu trec de vizita medicală, în special la ORL, este vorba de rigiditatea timpanului. Îmi amintesc că dintr-un judeţ au venit 60 de candidaţi şi nici unul nu a trecut această testare“, spune scafandrul, conform Weekend Adevărul. Albert Mufturel şi colegii săi au fost testaţi în cele mai grele condiţii, în mediul subacvatic, iar pentru a putea obţine mult-râvnitul brevet de scafandru-salvator, ei şi-au forţat la maximum limitele.
Pregătirea a fost grea, dar nimic nu se compară cu misiunile reale. Printre ultimele sale intervenţii s-a numărat şi cea de salvare a cinci persoane care au căzut cu autoturismul în Dunăre, în zona localităţii Coronini din Caraş-Severin. Cazul a fost mediatizat intens, fiindcă maşina a fost găsită repede, dar nici un ocupant al ei nu era la bord. Automobilul plonjase într-un loc unde Dunărea este ca o pâlnie. La adâncimea aceea, scafandrii au dat de o altă lume. Curenţii erau extrem de puternici, dar primejdia cea mai mare erau stâncile de pe sub ape. În a doua zi de căutări, Eduard a reuşit să găsească autoturismul. Din păcate, victimele, printre care şi o fetiţă de trei ani, nu se aflau în maşină, fiind identificate pe Dunăre câteva zile mai târziu. „Singura metodă la care am putut apela a fost cea de periat zona, exact cum te-ai juca de-a Baba Oarba. Intervenţiile în Dunăre sunt foarte periculoase, iar acolo la Coronini, sub apă, este axact cum ai urca pe munţi. Printr-o întâmplare am văzut ceva negru cu lanterna. Era ştergătorul de la maşină şi ăsta a fost norocul“, spune scafandrul.
