Femei şi tabuuri la începutul secolului XX
Dar lista nescrisă a tabu-urilor era mult mai lungă, deoarece – într-o lume în care ipocrizia morală a societăţii aristocratice de la Porţiile Orientului, aşa cum o descrie însăşi Regina Maria în "Povestea vieţii mele", rămânea încă monumentală – părea, în egală măsură, de neconceput că o femeie putea fuma pe stradă, ziua în amiaza mare; cu toate că Lady Craven, cu două secole înainte, fumase la curtea lui Vodă Hangerli, în timpul vizitei sale de câteva zile în Bucureşti, conform menţiunii lui Nicolae Iorga.
Darămite tu, „cucoană onorabilă”, cum ar spune Caragiale, cu rentă viageră de pe urma defunctului soţ şi cu amanţi oficiali, să-ţi permiţi luxul, în Bucureştiul dinaintea Primului Război Mondial, să faci nudism într-o zi caniculară, pe malul lacului Herăstrău, în văzul tuturor!
Aşa ceva era „scandalos” în acea lume, deşi moravurile nu stăteau pe loc: bordelurile fuseseră legalizate de la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu toată opoziţia revoltată a bisericii, iar dagherotipurile cu nuduri feminine circulau „pe sub mână” încă de pe vremea lui Carol Popp de Szathmary... Şi totuşi, în epoca în care bărbaţii mureau în dueluri pentru apărarea onoarei, asemenea evenimente „ieşite din comun” s-au petrecut cu adevărat, e drept, arareori, stârnind reacţii pitoreşti pentru noi, cei de azi! Să vedem...
