Durere în piept? Poate e pleurezie
Iarna, mai ales pe fondul unei răceli mai puternice sau al unei pneumonii, durerea resimţită în piept ar putea indica o pleurezie. Aceasta e o inflamaţie cu acumulare de lichid în cutia toracică. Află mai multe din noul număr al revistei „Click! pentru femei“!
Ca şi cum o răceală sau, mai rău, o pneumonie nu ar fi de-ajuns să te rupă din ritmul cotidian, în unele cazuri te poţi alege şi cu o complicaţie total neplăcută: dureri puternice în piept care se accentuează cu fiecare respiraţie. De vină este acumularea de lichid între pleure, membranele care învelesc plămânii şi căptuşesc pereţii cutiei toracice, uneori însoţită de inflamaţia celor două foiţe.
În stadiile avansate, durerea dispare
Durerea este o manifestare care apare doar în prima fază a pleureziei: când lichidul acumulat este în cantitate mică, iar foiţa plămânului şi cea care căptuşeşte cavitatea toracică se inflamează şi se freacă una de alta ca nişte foi de glaspapir.În mod normal, când eşti sănătos, între cele două foiţe există un spaţiu cu foarte puţin lichid, iar mişcările plămânilor din timpul inhalaţiei şi expiraţiei le fac să alunece una peste cealaltă lin, ca două eşarfe din satin. Paradoxul este că, dacă între pleure se acumulează lichid în cantităţi mari, faptul că cele două foiţe nu se mai ating face ca durerea să dispară. Singurele simptome care te pot îngrijora, deci, în stadiile avansate, sunt cele legate de tuse şi de dificultăţile de respiraţie, care pot ajunge în 2-3 luni la insuficienţă respiratorie periculoasă.
Inima poate fi de vină
Acumularea de lichid fără inflamaţie în spaţiul dintre pleure poate fi cauzată de alte probleme, cum sunt cele cardiace. De altfel, în cazul vârstnicilor, cel mai frecvent, pleurezia este provocată de insuficienţa cardiacă.Rareori, poate fi cauzată şi de complicarea poliartritei reumatoide. Diagnosticul de pleurezie se pune cu uşurinţă, pe baza unei radiografii.
Du-te la medic!
Este important să mergi la medic cât poţi de repede, pentru că amânarea nu face decât să complice situaţia. De exemplu, dacă într-o primă fază, după diagnosticarea pleureziei, medicul nu trebuie decât să introducă intercostal un ac subţire prin care să scoată pur şi simplu lichidul în exces, în cazul empiemului (infectarea purulentă a lichidului), va fi nevoie de instrumente mai groase şi de intervenţii mai dureroase. În fazele cele mai avansate, se creează conexiuni între cele două pleure şi atunci ele trebuie separate prin chirurgie clasică (cu intervenţie pe torace deschis).