Ghiocelul nu e doar o floare frumoasă, ci ne vindecă și de boli. Atenție, poate deveni toxic!
Este deja sezonul ghioceilor, vestitorii primăverii! Îi întâlnim în pieţe, în parcuri şi la marginea pădurilor. Dar frumoasele şi gingaşele flori de primăvară sunt folosite de multă vreme ca plante medicinale care tratează cu succes o varietate de boli, unele destul de grave.
Originar din Asia Mică şi din Europa de Est, ghiocelul s-a răspândit şi în ţara noastră aproape în toate zonele geografice. Virtuţile dermatologice, antibacteriene şi antispastice ale ghiocelului sunt calităţi care-l fac atât de eficient în bătălia împotriva bolilor, încât planta este cultivată în multe gospodării.
Ce proprietăți medicinale are ghiocelul
Specialiştii din diferite ţări au studiat proprietăţile medicinale ale vestitorilor primăverii şi au constatat cât de eficiente sunt pentru sănătate remediile preparate din gingaşii ghiocei. „Vă puteţi bucura de efectele terapeutice ale ghiocelului folosind doar planta bine uscată (frunze, tulpină şi flori). Dacă nu ţineţi seama de aceste recomandări, efectele ghiocelului sunt toxice. Din acelaşi motiv, bulbul nu se foloseşte proaspăt niciodată. Din ghiocei se extrage galantamina care, alături de alte substanţe, face parte din compoziţia medicamentelor recomandate în boala Alzheimer sau în alte forme de demenţă. De asemenea, extractele din ghiocei s-au dovedit eficiente în numeroase terapii interne şi externe”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Infuzia de ghiocei linişteşte crampele musculare
Infuzia preparată din ghiocei uscaţi este un remediu excelent pentru combaterea crampelor musculare şi pentru destinderea muşchilor! Ceaiul se prepară din două linguriţe de plantă uscată şi dintr-o cană de apă clocotită.
Cum se administrează: Zilnic se beau câte două căni de infuzie, un interval de o săptămână, în fiecare lună. Tratamentul se poate repeta trei luni la rând.
Decoctul de ghiocei, un leac excelent pentru reumatici
Pentru a scăpa de durerile sâcâitoare cauzate de reumatism, apelaţi la ajutorul decoctului de ghiocei, deoarece are efect analgezic. În apa caldă de baie, adăugaţi un decoct din ghiocei care se prepară din cinci linguri de plantă uscată şi doi litri de apă. Ceaiul trebuie să fiarbă la foc mic timp de 30 de minute. De asemenea, sunt eficiente şi compresele cu decoct de ghiocei, care se aplică pe articulaţiile dureroase.
Pentru un tegument fără pete
Extractele din ghiocei fac minuni în cazul tegumentului acoperit de pete sau de pistrui. Pentru a trata aceste afecţiuni dermatologice, se aplică pe faţă şi pe gât comprese cu infuzii simple de ghiocei sau în combinaţie cu suc de lămâie sau de pătrunjel.
O soluţie specială se prepară astfel: Într-un vas se pun 30 de fire de ghiocei uscaţi, peste care se toarnă sucul a trei lămâi coapte foarte bine. Soluţia se lasă la macerat timp de şase zile, apoi se strecoară şi se toarnă în sticluţe închise ermetic. Leacul se păstrează la rece.
Pe tenul demachiat, se tamponează zonele pătate ale pielii (pe faţă şi pe gât) cu această soluţie, până când leacul îşi face efectul. În locul lămâii se poate folosi o infuzie de pătrunjel preparată dintr-o legătură de plantă şi 250 ml de apă clocotită, care se infuzează timp de 15 minute. În acest caz, ghioceii se macerează în infuzie doar două zile, iar soluţia se păstrează la frigider.
Ghiocelul tratează infecţiile genitale
Decoctul de ghiocei s-a dovedit foarte eficient în cazul infecţiilor genitale la femei, cum ar fi candidoza vaginală. În astfel de afecţiuni, se fac spălături locale cu un decoct care se prepară din trei linguri de flori şi de frunze uscate care se fierb în 500 ml de apă timp de 30 de minute, la foc mic. Tratamentul trebuie continuat cel puţin şapte zile la rând.
Ghiocelul îmbunătăţeşte circulaţia cerebrală
Pentru îmbunătăţirea circulaţiei periferice sau la nivel cerebral, specialiştii recomandă un tratament cu tinctură de ghiocei.
Cum se prepară: 30 de ghiocei uscaţi se lasă la macerat în 150 ml de ţuică de secară sau în alcool de 50 de grade. După două săptămâni, tinctura se strecoară şi se păstrează în stricluţe închise la culoare. Se foloseşte pentru masarea picioarelor (timp de două luni), dar şi a scalpului un interval mai mare de timp: 3-6 luni.
