Iată ce trebuie să știi despre deficitul de vitamine, în sezonul rece!
Se știe că în perioada friguroasă organismul nostru pierde mai multe vitamine. Dacă ne aflăm și la dietă, riscul carențelor de vitamine este și mai mare. Nutriționistul Lygia Alexandrescu ne spune care sunt simptomele deficitului uneia sau mai multor vitamine. Potrivit specialistului, în momentul apariției acestor semne, trebuie să ne prezentăm la medic pentru a se stabili exact cauza și tratamentul lor.
Vitamina A
Manifestările carențiale apar atât la nivel oftalmologic, cât și la nivelul epiteliului (pielii) și al mucoaselor și se datorează fie aportului alimentar insuficient, cât și existenței unor disfuncții ale ficatului sau pancreasului. O dietă bogată în alimente care conțin vitamina A și beta caroten (lapte, brânză, gălbenuș, ficat, pește, spanac, roșii, morcovi, dovleac) poate trata o astfel de carență. Necesarul zilnic de vitamina A (retinolul) variază între 1,3 și 1,5 mg/ zi la adultul fără nevoi speciale și poate ajunge până la 2,4 mg/ zi la gravide.
Vitamina D
Rahitismul este tulburarea majoră a avitaminozei D. Alte manifestări care apar pe deficit de vitamina D sunt: osteopatia de carență, tetania, spasmofilia, apariția cariilor și decalcifierea oaselor. În acest caz, alimentația trebuie să fie bogată în pește, ficat, gălbenuș de ou, unt, lapte, iar persoanele cu astfel de probleme trebuie să se expună la soare pentru a fi favorizată fotosinteza vitaminelor D. Necesarul zilnic de vitamina D (calciferol) variază între 400 u.i./ zi la adultul fără nevoi speciale și 800 u.i./ zi la gravide.
Vitamina E
Manifestările clinice ale carenței de vitamina E sunt: pubertatea întârziată, dismenoree (menstruație dureroasă), avort spontan, sterilitate și impotență, tulburări hepatice și de fragilitate capilară. Regimul alimentar în această situație trebuie să conțină pâine din tărâțe de grâu și de secară, grâu fiert, grâu încolțit, țelină, spanac, morcovi, pătrunjel, soia și pește. Nevoia zilnică de vitamina E variază cu compoziția rației alimentare, fiind mai mare când se consumă acizi grași nesaturați.
Vitamina B1
Carența de aport se produce nu numai când aportul este insuficient, ci și când necesitățile organismului sunt mult crescute - creștere, sarcină, alăptare sau în unele stări patologice: afecțiuni ale sistemului nervos central și periferic, diabet zaharat, gută sau alcoolism. Rația alimentară în aceste cazuri trebuie să fie bogată în vitamina B1, scăzută în glucide și bogată în proteine. Alimentele bogate în vitamina B1 sunt drojdia de bere, ciupercile, legumele uscate, nucile, alunele crude, ficatul și rinichii și carnea slabă de porc. Necesarul zilnic de vitamina B1 (tiamina) variază între 1,1 și 1,5 mg/ zi la adult.
Vitamina B2
Hipovitaminoza B2 este foarte des întâlnită și se manifestă prin stomatita angulară, leziuni cutanate în regiunea aripilor nasului, pleoape, urechi, atrofie a mucoasei faringiene și anemie. Alimentele bogate în vitamina B2 sunt laptele, ouăle, ficatul, carnea, zarzavaturile, fructele și cerealele integrale. Necesarul zilnic de vitamina B2 (riboflavina) variază între 1,8 și 3 mg/ zi la adult.
Acidul folic
Tulburările carențiale apar din cauza lipsei de aport alimentar suficient în perioade în care necesitățile organismului sunt mai mari - sarcină, alăptare, creștere, insuficiențe gastrice, tulburări hepatice sau expunere radiologică frecventă. Alimentele bogate în acid folic sunt ficatul, carnea, peștele, legumele cu pigment închis (ardei, vinete, broccoli, spanac, urzici, etc). Necesarul zilnic de acid folic al adultului sănătos variază între 0,5 și 1 mg /zi.
Vitamina C
Manifestările carențiale se produc deseori, fiind vorba nu de tulburarea majoră, care este scorbutul, ci de numeroasele manifestări minore: astenie, hipotensiune, tulburări metabolice generale, tulburări vasculare, ale capilarelor și oaselor, scăderea imunității organismului. Cele mai bune surse de acid ascorbic sau vitamina C sunt agrișele, măceșele, coacăzele, căpșunile, citricele, ardeiul roșu și verde, varza, roșiile și spanacul. Necesarul zilnic de vitamina C la adult variază între 70 și 75 mg/ zi. În perioada de sarcină și alăptare se recomandă 150 mg/ zi.
