Obsesia pentru hrana sănătoasă e periculoasă
Este bine să te îngrijeşti de sănătate, să citeşti eticheta produselor pe care le cumperi din supermarketuri, să alegi ce-i mai bun, să eviţi alimentele foarte procesate. Însă atunci când această preocupare este dusă la extrem, deja vorbim despre o boală numită ortorexie.
“Alimentaţia corectă e punctul central al celor mai multe dezbateri pe tema sănătăţii: ce este benefic pentru corpul nostru, ce alimente ne menţin în formă, ce produse conţin nutrienţi mai valoroşi? Dacă aveţi curiozitatea să tastaţi «clean eating» (n.r. mâncare curată) pe un motor de căutare veţi găsi peste 16 milioane de rezultate. Cum se face însă că o întrebare atât de simplă are un răspuns atât de complicat, de la o zi la alta?”, remarcă nutriţionistul Valentin Vasile, în noua sa carte apărută la Editura Curtea Veche Publishing, “Confesiunea unui nutriţionist. Mecanismele interioare ale slăbitului”.
Specialist în sport şi nutriţie, cu aproape 20 de ani de experienţă în lucrul cu persoanele care vor să ducă o viaţă sănătoasă, Valentin Vasile trage un semnal de alarmă asupra derapajelor pe care ajungem să le facem din exces de zel. Sportul este extrem de benefic, dar supraantrenarea e foarte nocivă. Uneori, din dorinţa de a ne schimba obiceiurile proaste de viaţă trecem dintr-o extremă în alta, de la sedentarism la multiple antrenamente pe zi, până când epuizăm organismul. La fel se întâmplă şi cu hrana, trecem de la junk food la cure de detoxifiere si la căutarea obsesivă a celor mai curate surse de hrană.
“În doar câţiva ani, clean eating s-a metamorfozat din înger în demon, dintr-un trend benefic într-o obsesie. Această căutare frenetică a Sfântului Graal al nutriţiei perfecte a devenit, în unele cazuri, o veritabilă tulburare de alimentaţie, care a primit încă din anul 1997 şi o denumire din partea Dr. Steven Bratman: «orthorexia nervosa», adică obsesia nesănătoasă de a mânca sănătos.” Valentin Vasile atrage atenţia asupra faptului că mâncatul este un act cu implicaţii biologice, dar şi psihologice, aşadar, e periculos să transformăm acest gest atât de natural într-un proces epuizant şi anxios. Există motive îndreptăţite de îngrijorare faţă de modul în care alimentele sunt procesate în zilele noastre, dar nu ne putem închide într-o bulă de sticlă. Cea mai bună e mereu calea de mijloc, în care ne ajutăm şi protejăm organismul, trăind şi mâncând echilibrat, făcând sport.