Cât de gravă este dependenţa de fast-food?
Pe zi ce trece, se măresc cozile la vânzarea de produse de tip fast-food. Pe vreme friguroasă ori pe caniculă, fanii hamburgerilor şi cartofilor prăjiţi se înghesuie să-şi primească porţia zilnică de „nutrienţi".
„O cafea tare lângă meniu şi ziua este gata să înceapă!", spune un autointitulat „dependent". Am aflat că buna lui dispoziţie nu durează o veşnicie (ori măcar 8 ore de muncă), ci trebuie restabilizată în timpul zilei cu ceva „dulce". O prăjitură, o ciocolată...La nevoie, mi s-a mai explicat, mai consumă „o merdenea sau o porţie de aripioare picante".
Mi-e poftă de ceva dulce!
Posibil că eşti familiarizat cu nevoia de a mânca ceva dulce, o prăjitură, o ciocolată, ceva care să alunge tristeţea şi oboseala şi să ridice glicemia. Specialiştii au găsit şi o explicaţie pentru cantităţile mari de ciocolată şi de dulciuri consumate în ultimul deceniu. „Mâncăm ciocolată deoarece ne ajută să ne calmăm temerile şi impulsurile", spune nutriţionistul francez Patrick Serog. Problema apare atunci când trebuie să luăm decizia de a nu termina întreaga tabletă de ciocolată. Pe măsură ce devorăm pătrăţelele de ciocolată, creşte nivelul de endorfine, substanţele chimice produse de creier, care alungă stresul şi înlocuiesc „golul"cu senzaţia de fericire. Mai mult, ciocolata şi prăjiturile au, pe lângă zahăr, şi cantități ridicate de grăsimi, care le conferă gusturi intense şi savuroase, dar care din păcate dau dependenţă.
Ingredientele secrete: zahărul şi sarea
Ce au în comun legumele congelate, batoanele de peşte, bucăţile de pizza, muştarul şi conservele de pate de ficat? Nimic mai simplu: zahărul din compoziţie. Să fie o coincidenţă că marii producători de produse alimentare adaugă în reţete cantităţi de zahăr şi de sare?
