(P) Fericirea – între teama de a o avea și provocarea de a o menține
Conştient, cu toţii ne dorim să fim fericiţi, să trăim acea stare de bine interior care dă sens vieţii noastre. Când spunem că suntem fericiţi, fiecare dintre noi se raportează diferit. Unii se vor raporta la bucuriile simple (un răsărit de soare, un zâmbet care ne ănseninează ziua, un mic dejun luat în familie, etc) alţii vor include și lucrurile care asigurăsiguranța materială, împlinirea unui vis, reușitele profesionale, relația de cuplu etc.
Când nu obținem ce ne dorim ne simțim frustrați, supăraţi, triști, furioși, dezamăgiți etc. Recunoaștem starea de nefericire prin faptul că experimentăm o serie de emoții negative. Acestea tindem să le sesizăm mai repede decât cele pozitive.
Teama de fericire este însă mai greu de identificat și de cele mai multe ori neconștientizată. Ea se manifestă prin diverse acțiuni pe care le întreprindem și care ne îndepărtează tot mai mult de fericire. O putem recunoaște la oamenii care ajung să se autosaboteze când sunt aproape de scop, la cei care deja au obținut ceea ce își doreau însă își pierd interesul la scurt timp dupa aceea, la cei care nu au știut să prețuiascălucrul/persoana din viața lor desi le aducea fericire decât după pierdere, la cei care se lamentează și își plâng de milă însă nu acționează etc.
A înțelege ce este fericirea și de ce ne este teamă de ea înseamnă mai mult cotrol asupra propriului destin.
Fericirea nu trebuie confundată cu momentele de satisfacție. Ea este legată de prezent în timp ce satisfacția este trăită o perioadă mai lungă de timp. Așadar, de exemplu, când ne cumpărăm mașina pe care ne-o doream, putem spune că trăim un moment de fericire. Treptat, cu fiecare utilizare a mașinii, starea pe care o simțim este una de satisfacție.
Din punctul meu de vedere, instaurarea stării de fericire pe termen lung depinde exclusiv de noi și nu de o altă persoană. Capacitatea de a ne simți fericițipe termen lung implică decizii conștiente prin care ne fixăm niște scopuri clare și alegem să acționăm pentru îndeplinirea acestora. Chiar și privirea unui răsărit de soare implică o alegere, aceea de a ne bucura în respectivul moment de acel răsărit.
În teorie, lucrurile par simple. Când știm ce vrem, rămâne să ne dăm seama ce acțiuni va trebui să întreprindem pe mai departe. Realitatea însă se complică în momentul în care atingerea sau trăirea fericirii se arată a fi dificilă. Cum ajungem totuși să ne temem de fericire? De cele mai multe ori, această teamă începe a se dezvolta încă de timpuriu.
Astfel, fericirea, ca stare de bine, este influențată de modul în care au fost structurate experiențele trecute în interiorul nostru, mai ales atunci când eram copii. Mesajele parentale dar și interpretările pe care noi le-am dat evenimentelor din viața noastra funcționează ca niște piloni pe baza cărora privim realitatea din prezent și luăm decizii, uneori neconștientizate, sabotându-ne sau permițându-ne să fim fericiți.
Pe de o parte, atât fericirea cât și teama de a fi fericit/ă pot fi preluate de la adulții cu care obișnuiam să interacționăm când am fost mici. Există astfel posibilitatea ca un părinte care nu își exprimabucuria pentru o realizare a sa, care nu oferea încurajări verbale copiilor săi atunci când aceștia aveau propriile realizări, care priveamai degrabă părțile neplăcute ale unei situații decât pe cele pozitive să fi trasmis, fără să vrea urmașului/urmașiilor săi această neștiință de a se bucura pe termen lung de viață și de lucrurile bune.
Pe de altă parte, noi înșine alegem să vedem ceea ce vrem să vedem. În funcție de capacitatea noastră de înțelegere, decidem dependent de mediul în care trăim dacă ne acordăm șansa de a fi fericiți sau continuăm să ne temem de fericire.Fericirea e o stare care se dobândește. Comportamentele pe care le-am preluat direct sau indirect de la membri familiei noastre, cât și cele formate pe parcursul dezvoltării noastre prin prisma experiențelor trăite,oricât de saboatoare ar fi, ele conferă siguranță și predictibilitate. Până la un punct acestea sunt funcționale aducându-ne o serie de beneficii.
De exemplu, dacă ești o persoană care se autosabotează când te aproprii de atingerea scopului, vei pretinde că în ciuda efortului depus, nu ai reușit pentru că nu ai avut timp suficient, au intervenit alte priorități, aștepți să ai o stare mai bună ca să demarezi proiectul etc.Scopul va fi păstrat, însămintea ta va căuta permament justificări și motive pentru a demonstra cât de greu este de atins, în loc să caute soluții de a transforma scopul în realitate. În acest mod, îțipăstrezitiparul comportamental cu care ești obișnuit, muncind din greu pentru scop însă eșuând și amânând de nenumărate ori. Sau poate faci parte din categoria celor a căror bucurie în urma reușitelor areo durată foarte scurtă.
Când obții ceea ce vrei, interesul dispare. De regulă, astfel de situații apar atunci când momentele de fericire din viața ta au fost urmate de întâmplări neplăcute. Inconștient, ai învățat să le asociezi și să crezi că orice reușită are un preț de plătit. Anticiparea acestui preț micșorează fericirea pe care ai putea-o simți pe deplin.
Ni se confirmă astfel convingerile și presimțirile.Beneficiile pentru care păstrăm comportamentele prezentesunt diferite de la om la om și trebuie căutate în istoria personală a fiecaruia.
Ieșirea din tiparul comportamental are loc în momentul în care beneficiile pălesc și acest tipar devine disfucțional. Când acest lucru se întâmplă, este momentul să ne hotărâm dacă vom continua în același mod sau e timpul să ne schimbăm perspectiva. Decizia nu este ușoară iar schimbarea are loc in timp.A fi fericit implică asumarea stării, cu alte cuvinte să crezi ca poți fi fericit. Pentru a exersa această idee, îți sugerez un exercițiu inventat de un psihiatru italian G Fava, și anume, să ții un jurnal al fericirii. Acesta i-a îndemnat pe pacienții săi să țină o evidență a momentelor bune pe hârtie, astfel încât mintea să nu le poată nega ulterior. Vei fi surprins că, și în perioadele cele mai triste, tot se vor găsi momente de fericire.
Alegerea de a simți emotiileși gândurile pozitive din cei în ce mai mult contribuie la schimbarea tiparului și ne vor da energia de a ne construi fericirea. Fericirea este o opțiune a fiecăruia și nu un dat. Trebuie doar să îți cauți propria cale.
