Cea mai mare concentrație de „aur invizibil” a fost descoperită în structura unui mineral considerat fără valoare

Un zăcământ neobișnuit de aur, ascuns în structura unui mineral considerat mult timp lipsit de valoare, a fost descoperit pe fundul Mării Japoniei, la aproximativ 700 de metri adâncime. Cercetătorii au identificat cea mai mare concentrație de „aur invizibil” măsurată vreodată într-un sistem hidrotermal submarin, o descoperire care ar putea schimba modul în care sunt evaluate resursele minerale din oceane.

O descoperire care dezbină oamenii de știință. Foto: Corriere della Sera/prelucrare grafică

În același timp, specialiștii avertizează că orice exploatare ar putea afecta unul dintre cele mai fragile ecosisteme de pe planetă. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Scientific Reports, relatează Corriere della Sera.

Comoara ascunsă în „aurul nebunilor”

Descoperirea a fost făcută în caldera vulcanică submarină Higashi-Aogashima, situată în largul Japoniei, unde cercetătorii au analizat depozite de pirită, mineral cunoscut popular drept „aurul nebunilor” din cauza asemănării sale cu aurul.

De această dată însă, aurul chiar există în interiorul piritei, dar nu sub forma unor pepite sau filoane vizibile. Atomii metalului prețios sunt integrați în structura cristalină a mineralului sau grupați în nanoparticule atât de mici încât nu pot fi observate nici cu microscoapele obișnuite.

Pentru identificarea lor, echipa de cercetare a utilizat tehnologii de ultimă generație, inclusiv spectrometria de masă cu ioni secundari (SIMS) și tomografia cu sondă atomică, capabile să analizeze distribuția atomilor în interiorul cristalelor.

Analizele au indicat concentrații de aur de până la 1,9% din greutate în anumite cristale de pirită, cea mai mare valoare înregistrată până acum într-un zăcământ hidrotermal submarin.

Cum se formează aurul în adâncurile oceanului

Zăcământul se află într-un câmp hidrotermal activ, la o adâncime cuprinsă între 700 și 800 de metri, unde funcționează așa-numitele „fumarole negre” (black smokers). Aceste structuri vulcanice eliberează fluide care depășesc 250 de grade Celsius și transportă sulf și metale dizolvate din interiorul scoarței terestre.

În momentul în care aceste fluide extrem de fierbinți intră în contact cu apa rece a oceanului, mineralele precipită rapid și formează depozite de sulfuri.

În acest proces geologic, atomii de aur rămân prinși în cristalele de pirită în loc să se unească în filoane sau pepite. Tocmai acest mecanism a dus la apariția unui zăcământ considerat excepțional de cercetători.

Totuși, oamenii de știință temperează entuziasmul creat de informațiile despre un presupus „zăcământ uriaș”. Valoarea de 1,9% reprezintă doar concentrația maximă măsurată în anumite puncte microscopice din cristale și nu reflectă compoziția întregului depozit.

În prezent nu poate fi estimată cantitatea de aur care ar putea fi extrasă economic, fiind necesare noi campanii de foraj și prelevare de probe.

Mineritul submarin, între oportunitate și risc pentru mediu

Descoperirea vine într-un moment în care competiția globală pentru resursele minerale din oceane se intensifică. Aurul, cuprul, nichelul, cobaltul și pământurile rare sunt esențiale pentru baterii, tehnologii verzi și industria electronică, iar vaste regiuni ale fundului oceanic rămân încă insuficient explorate.

În cazul sitului japonez, adâncimea relativ redusă comparativ cu alte zăcăminte submarine ar putea face exploatarea tehnic mai accesibilă. Cu toate acestea, perspectiva mineritului ridică numeroase semne de întrebare.

Câmpurile hidrotermale sunt considerate unele dintre cele mai rare ecosisteme ale planetei. În jurul fumarolelor trăiesc organisme adaptate unor condiții extreme de temperatură, presiune și compoziție chimică, multe dintre ele fiind încă necunoscute științei.

Specialiștii avertizează că o exploatare industrială ar putea distruge în doar câteva săptămâni habitate care s-au format în decursul a mii de ani, motiv pentru care dezbaterea privind viitorul acestor resurse este abia la început.