Pericolul bolii arteriale periferice. Chirurgul Ionuț Bogdan Munteanu avertizează: ,,Medicul de familie este prima oprire”
Sănătatea primează întotdeauna, sau cel puțin așa ar trebui. De-a lungul anilor, alimentația și stilul de viață al oamenilor s-a schimbat radical, fapt care conduce, din păcate, la diverse afecțiuni medicale. Una dintre cele mai răspândite este boala arterială periferică. Despre simptome și tratament a vorbit detaliat medicul primar în chirurgie cardiovasculară Ionuț Bogdan Munteanu.
Boala arterială periferică se manifestă prin stenozarea sau ocluzarea arterelor de la nivelul membrelor inferioare și superioare. Colesterolul depus pe vasele de sânge este principalul factor care conduce la apariția unei astfel de afecțiuni medicale.
Ce este boala arterială periferică și cum apare?
În cadrul unui interviu pe care l-a oferit presei, chirurgul Ionuț Bogdan Munteanu a explicat ce presupune o astfel de afecțiune medicală, și cum un nivel ridicat de colesterol este responsabil.
,,Definiția rigidă medicală spune că boala arterială periferică reprezintă stenozarea sau ocluzarea arterelor de la nivelul membrelor superioare sau inferioare, deci în periferie. Țesuturile care se află sub nivelul ocluziei suferă prin lipsa aportului sangvin, a oxigenului care este transportat de sânge.
De exemplu, când pe un râu pui un baraj, satul din aval nu mai are apă. Ceva asemănător se întâmplă și în această boală. Boala arterială periferică apare prin depunerea de colesterol pe vasele de sânge. Se depune la anumite grupe de risc. La acești pacienți, la un moment dat va închide acel vas, iar sângele nu mai poate trece.
Acest proces are loc în timp, organismul reacționează creând o circulație colaterală, astfel încât nu se pune problema unei complicații severe de la început. Însă putem spune că în stadiul 1 se află orice om cu vârsta de peste 50 de ani pentru că are depuneri de colesterol. Stadiul 2 înseamnă apariția simptomatologiei, iar stadiul 4 este stadiul complicațiilor severe. În fiecare stadiu există metode de profilaxie și de tratament. Așadar, prin definiție, nu se ajunge neapărat la amputarea picioarelor.”, a declarat medicul Ionuț Bogdan Munteanu, potrivit Adevărul.
Boala arterială periferică este, de fapt, o boală cardiovasculară
Medicul a explicat faptul că această afecțiune medicală este o boală cardiovasculară, întrucât sunt afectate arterele care permit circulația sângelui în inimă, creier etc.
,,Da, este o boală cardiovasculară – avem artere la inimă, la creier. Peste tot se depun plăci de aterom. Boala arterială periferică se referă în principal la membrele inferioare, deci la picioare, dar există și la nivelul membrelor superioare depuneri pe arterele care duc spre mâini. Apar dureri pe braț, dureri digitale. Există cazuri în care o arteră este complet astupată și simptomatologia aproape că nu este băgată în seamă.”, a adăugat chirurgul, potrivit sursei amintite.
Factorii care conduc la apariția unei astfel de afecțiuni medicale
Colesterolul, diabetul, fumatul și alcoolul - factorii care conduc la apariția bolii arteriale.
,,Da și nu. La un pacient cu boală arterială, excesul de alcool dăunează sever pentru că produce deshidratare, iar pe niște artere care sunt oricum îngustate se pot forma cheaguri, care acutizează o suferință. Dar diabetul zaharat, da, categoric. Fumatul, sigur. Și, bineînțeles, un metabolism alterat al grăsimilor, lipidelor. Nu mă refer doar la colesterol, există și alte grăsimi – trigliceridele.
Nu trebuie neapărat să mâncăm gras pentru a avea acest metabolism. Sunt pacienți care mănâncă exclusiv vegetarian și au această boală cu depuneri de plăci. Sunt mecanisme metabolice care, de exemplu, transformă pâinea în colesterol. De aceea, alimentația bogată în amidon, în zaharuri este mult mai nocivă decât una echilibrată. Peste toate există și un factor genetic, sunt familii întregi care transmit această mutație de la o generație la alta.”, a continuat specialistul, potrivit aceleiași surse.
Când devine colesterolul o problemă? Iată care este limita maximă
Chirurgul a explicat faptul că limita maximă de colesterol este 200–220 mg/dl, însă la pacienții care suferă de o determinare patologică a acestui colesterol trebuie să aibă un nivel mai mic, de maxim 120.
,,Colesterolul total are o limită maximă de 200–220 mg/dl. Însă, un pacient care are o determinare patologică a acestui colesterol – hipertensiune arterială, boala arterială periferică și alte tipuri de patologii vasculare – ar trebui să aibă colesterolul total la un maxim de 120. Există cele două fracțiuni de colesterol: HDL, colesterolul „bun”, protector, care trebuie să fie mare (peste 60), și colesterolul care se depune, LDL, care trebuie să fie la 70 sau mai mic, pentru că el este cel nociv.”, a completat medicul, conform sursei citate.
Consultul medical trebuie efectuat la timp
,,Medicul de familie este prima oprire. Acesta poate lua pulsul din mai multe locuri, spre exemplu, din spatele genunchiului sau la nivel inghinal. Absența pulsațiilor la un anumit nivel înseamnă ocluzie arterială, așa că pacientul este trimis la investigații suplimentare. Prima este ecografia Doppler: pui transductorul, ai efectul Doppler, deci înseamnă că ceva sânge circulă. În momentul în care ai această ecografie și un diagnostic de arterită, trebuie să mergi mai departe.
Dacă este un pacient asimptomatic, fără diabet, nu face intervenții laborioase, ci îi recomandăm corectarea factorilor de risc și poate începe administrarea unui tratament medicamentos. Dacă pacientul spune că poate merge doar 200 de metri și avem confirmarea pe ecografie, se trece la investigații mai complexe, prima fiind arteriografia, ce se face doar cu internare. Această investigație se face cu anestezie locală. Este una dintre cele mai sigure – chiar dacă au apărut investigații noi, precum angio-CT, angio-RMN, acestea pot da rezultate false. În arteriografie injectezi substanța de contrast direct în arteră, deci riscul de a obține un rezultat fals este mic.
Arteriografia îți spune ce poți să îi faci pacientului, ce tratament îi poți aplica, altul decât cel medicamentos pe care îl recomanzi tuturor. Aici intervin toate celelalte metode de tratament: de la o simplă simpatectomie, care se făcea în anii ’70, când se tăia un nerv din burtă și se dădea drumul la sânge, la metode moderne.”, a încheiat acesta, conform sursei amintite.
