Soarele, principalul «producător» de vitamina D
Dincolo de radiaţiile periculoase, soarele din timpul verii are şi efecte benefice. El ne fixează vitamina D în organism, atât de necesară pentru asimilarea calciului. Însă, odată cu venirea toamnei, soarele nu ne mai ajută. Iată cum puteţi evita o carenţă de vitamina D în anotimpul rece!
Din luna mai până în septembrie nu trebuie să facem nimic în acest sens, este suficient să ne expunem la soare. Cu ajutorul ultravioletelor, organismul produce vitamina D la nivelul pielii. Pentru o cantitate suficientă e de-ajuns să vă descoperiţi faţa, braţele şi picioarele, şi să ieşiţi afară, la soare, la ora prânzului, fără să folosiţi produse ce ecranează razele soarelui, măcar câteva minute, doar atât cât o permite limita de protecţie a pielii. Începând cu prima lună de toamnă, producţia proprie a organismului stangnează.
Durata rezervelor
Însă corpul nostru ştie ce să facă: pe timpul verii, el depozitează vitamina D în ţesutul adipos, în musculatură, şi cantităţi mai mici în ficat. Toamna, când zilele devin mai scurte şi mai întunecoase, apelează la rezerve. Dar cât durează aceste provizii depinde de la om la om. Datele oscilează între câteva săptămâni şi trei luni. În orice caz, persoanele care pe timpul verii au stat mult afară păşesc în toamnă cu rezerve mai mari: amatorii de plajă şi-au umplut mai bine rezervoarele decât cei care au fugit de razele soarelui.
Vitamina oaselor
Numită şi ”vitamina oaselor”, vitamina D ajută la asimilarea calciului din hrană, dar este, totodată, şi extrem de importantă pentru sistemul imunitar. O eventuală carenţă poate duce, în cazul copiilor, la deformări ale oaselor, aşa-numitul rahitism. La persoanele adulte, creşte riscul de osteoporoză, iar la cei vârstnici, cel de fracturi. Motivul: când lipseşte vitamina D, asimilarea calciului în intestin este limitată, şi-atunci organismul ”obţine” substanţa minerală dintr-o altă sursă - din oase, care cu timpul devin casante. În timpul sezonului rece, când razele soarelui nu mai reprezintă sursa principală de vitamina D, copiilor şi adulţilor ar trebui să li se administreze zilnic 20 de micrograme, ceea ce înseamnă 800 de unităţi internaţionale (UI), o cantitate existentă în general în tabletele de vitamina D din farmacii.
De unde luăm vitamina D?
Vitamina D se găseşte doar în puţine alimente. Peştele gras (cum sunt heringii şi macrourile) conţine o cantitate acceptabilă, la fel şi untul, gălbenuşul de ou, ficatul. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă preparate cu vitamina D pentru grupele de risc, de pildă, pentru persoanele care nu stau deloc sau puţin afară, fie că nu se pot mişca, fie că muncesc pe tot parcursul zilei la birou. Printre potenţialii candidaţi la carenţă se numără şi oamenii trecuţi de 65 de ani, fiindcă, odată cu vârsta, capacitatea pielii de a produce vitamina D scade simţitor. De obicei, o tabletă de vitamina D conţine 1000 de unităţi internaţionale. Nu este o cantitate primejdioasă, având în vedere că Institutul American de Sănătate recomandă o doză de patru ori mai mare. Supradozajul poate să provoace senzaţie de greaţă, probleme renale sau un nivel prea ridicat al calciului în sânge. Oamenii sănătoşi, care nu fac parte din vreo grupă de risc, nu trebuie să apeleze la suplimente de vitamina D. E suficient dacă iarna consumă - o dată sau de două ori pe săptămână - peşte gras sau ouă, din când în când, conform www.formulaas.ro.
