Virozele continuă să facă victime în sezonul rece. Cum le tratăm?

Infuzia de Limba mielului combate procesul de deshidratare a pielii, degradarea unghiilor și a podoabei capilareFoto: pixabay.com

Limba mielului (Borrago officinalis) este o plantă folosită mai ales în sezonul rece. Nu este pretențioasă; aceasta crește spontan la șes și la deal. În medicina populară, Limba mielului se folosește, de secole, sub formă de decoct, în tratarea afecțiunilor specifice sezonului rece: gripă, guturai, bronșită, reumatism și inflamațiile rinichilor. Sub formă de infuzie, Limba mielului este eficientă în tratamentul scarlatinei și al pojarului.

În Europa, cruciații au adus planta  de la Damasc în secolul al XVl-lea, recunoscându-i efectul  antifebril.  Ca dovadă, numele  științific al plantei, provenit din  limba arabă,  care în traducere înseamnă ”părintele sudorii”.

Planta a trezit interesul specialiștilor

În studiul despre Limba mielului, fitonutriționistul Eric Favre  amintește că, de-a lungul timpului, planta a trezit interesul specialiștilor privind  efectele ei și în alte afecțiuni: ca antidot împotriva melancoliei și a crizelor cardiace, în timpul  Renașterii, ca plantă  comestibilă, folosită mai ales la prepararea supelor de legume, combinată cu păpădia și cresonul, în Evul Mediu.

Deoarece este bogată în minerale (mai ales în nitrat de potasiu), mucilagii și acizi grași polinesaturați, infuzia de Limba mielului combate procesul de deshidratare a pielii, degradarea unghiilor și a podoabei capilare.

Cum se prepară și cum se administrează planta

Infuzia se prepară dinr-o  linguriță de frunze și flori uscate la o cană de 200 ml de apă. Se consumă  2-3 căni pe zi.

Decoctul se prepară din două lingurițe de plantă- frunze și tulpină , la o cană de apă, prin fierbere timp de  5 minute.