Scurtu: “Rapid s-a înfiinţat de fapt în 1911”
Şi asta pentru că apartamentul său de bloc ascunde o adevărată comoară pentru fotbalul românesc: Muzeul Rapidului. Într-o singură cameră, este îngrămădită parcă întreaga istorie a grupării alb-vişinii : cupe, medalii, trenuleţe, plachete, fulare, tricouri, mii de fotografii şi postere, decupături din ziare îngălbenite de vreme şi chiar machete la scară ale stadionului Giuleşti şi a vechiului pod Grant. Laolaltă, îi găseşti aici pe Baratki, Valentin Stănescu, Nichi Dumitriu, Nae Manea, Goanţă, Pancu, « Nico », sau Iencsi. Acest muzeu inedit, inaugurat acum şase ani, a însemnat pentru Gheorghe Scurtu zeci de ani de muncă şi ceva mai mult de 10.000 de euro investiţi.
De profesie inginer petrolist, Scurtu s-a născut la Galaţi la 14 iunie 1933 şi a devenit rapidist în 1947, printr-o întâmplare. ”Echipa cu care simpatizam, Carmen, a fost desfiinţată de comunişti, aşa că a trebuit să mă orientez. Preferaţii mei, Valentin Stănescu şi Bazil Marian au ales însă pentru mine, transferându-se la Rapid”, ne-a mărturisit cel care a început să rescrie istoria grupării din Grant. ”Pe lângă amănuntele legate de Rapid, cartea conţine totodată şi viaţa mea”, susţine Scurtu.
”Rapid nu a fost înfiinţată de fapt în 1923, ci mult mai devreme, în 1911. Atunci, a fost întemeiată Asociaţia Federaţiilor de Educaţie Fizică, avându-l ca preşedinte de onoare pe Carol I şi ca preşedinte executiv pe Carol al II-lea. S-a creat şi un campionat de fotbal, în care s-a înscris şi echipa muncitorilor de la CFR, Victoria. S-au desfiinţat însă curând, pentru că nu i-a mai păsat nimănui de fotbal. Apoi, la 1 mai 1922 a fost înscrisă în campionatul municipal echipa atelierelor Griviţa, Locomotiva, care juca în cămăşi vişinii. Un an mai târziu, maistrul Grigoriu, un fel de Copos al vremii, cu relaţii, a înscris o nouă echipă la Federaţie: CFR Bucureşti. Pentru că Locomotiva evolua deja în vişiniu, au fost nevoiţi să adopte culoarea violet, folosită timp de 12 ani”, a povestit inginerul, care ştie şi cum s-a ajuns la denumirea actuală: ”În 1935, a fost instalat preşedinte un anume Costică Bauer, un evreu fugit în România de frica nemţilor. Prin relaţiile sale, a adus la Bucureşti echipamentul vişiniu pe care cei de la Rapid Viena nu mai aveau voie să-l folosească, deoarece hitleriştii le impuseseră să adopte culoarea verde. De-aia ne numim şi noi Rapid”.
