Tehnici eficiente de agăţat femei din Antichitate şi până azi

Pe la sfârşitul acestei perioade istorice, a intrat în scenă „balconul“, locul clasic pentru agăţat (Italia secolului al XV-lea). Tot acum au apărut şi serenadele de la miez de noapte care stârneau rumoare în tot cartierul femeii iubite şi care deseori aveau efecte nedorite pentru reputaţia tinerelor.

Mai exista agăţatul la biserică, care se rezuma la ocheade şi la complimente discrete. Dacă la romani bărbatul trebuia să seducă o femeie inferioară, curte­zană sau străină, cavalerul medieval i se adresa unei doamne din înalta societate. În lumea cavalerească a cheltui fără măsură este „o dovadă de nobleţe, iar a te preocupa de bani e meschin şi burghez“.

Prin urmare, „a te ruina pentru o femeie pare a fi cea mai bună dovadă de dragoste“. Seducţia respecta în acele vremuri o ierar­hie, care trebuia realizată în trei timpi: vederea (priviri), auzul (declaraţii) şi atingere (sex). Cele trei corespund perfect cu celebrele scene din „Romeo şi Julieta“: apariţia Julietei la balul Capuleţilor (vederea), scena balconului (auzul) şi consumarea trupească din odaia fetei (atingerea).

Citiţi mai multe detalii în Historia.ro