Criza pensiilor europene. „Dacă va exista o prăbușire, va începe în România”. Avertismentul unui expert britanic

Sistemele de pensii din Europa se află în fața uneia dintre cele mai mari provocări din istoria recentă, iar experții avertizează că dacă va exista o prăbușire, aceasta va începe în România și Bulgaria. Declinele demografice accelerate și creșterea rapidă a numărului de pensionari generează presiuni uriașe asupra finanțelor publice, iar guvernele se află în dificultatea de a găsi soluții viabile. Giles Merritt, fondatorul think tank-ului Friends of Europe și autorul lucrării Timebomb: When Ageing Explodes, explică pentru The Telegraph: „Nu cred că vom vedea o prăbușire a sistemelor de pensii, dar cred că ele vor deveni o problemă politică foarte urâtă în toată Europa. Dacă va exista o prăbușire, aceasta ar putea începe în România și Bulgaria, unde lucrurile vor deveni foarte dificile.”

Demografia, factorul declanșator al crizei pensiilor

Europa se confruntă cu un dezechilibru dramatic între contribuabili și beneficiari. După decenii de scădere a natalității și creștere a speranței de viață, proporția cetățenilor peste 65 de ani ajunge la cote istorice. În Marea Britanie, o cincime din populație are deja peste 65 de ani, iar până în 2050 această proporție va ajunge la unul din patru, în timp ce în Europa aproape unul din trei cetățeni va depăși această vârstă. Două treimi dintre cetățenii Uniunii Europene nu au economii suficiente pentru a-și asigura pensia, ceea ce înseamnă că până la 170 de milioane de oameni vor depinde exclusiv de ajutorul de stat pentru bătrânețe.

Această situație generează tensiuni între generații: cei vârstnici, care se așteaptă să își primească pensiile, și tinerii, care trebuie să muncească mai mult pentru a finanța un sistem despre care nu au încredere că le va oferi beneficii viitoare. Merritt subliniază: „Marea problemă politică sunt tinerii de acum, care vor trebui să plătească pensiile pentru cei de vârstă mijlocie și pentru vârstnici. Există multe lucruri care pot fi făcute, dar dacă nu sunt făcute, vei vedea o orientare tot mai mare către partidele populiste, pentru că tinerii sunt foarte îngrijorați: le este greu să găsească un loc de muncă, nu au unde să locuiască și nu pot obține o pensie de stat.”

Modele europene: succes și eșec în gestionarea crizei

În Europa de Nord, unele țări au reușit să implementeze reforme considerate sustenabile. Finlanda, Danemarca și Suedia au adaptat vârsta de pensionare în funcție de speranța de viață, iar pensiile sunt ajustate anual în funcție de salarii și inflație. În aceste state, opoziția socială a fost minimă, iar protestele reduse și pașnice. Spre exemplu, Suedia refuză majorările în perioade de declin economic, iar Danemarca va atinge vârsta de pensionare de 70 de ani până în 2040. Marea Britanie a urmat un parcurs similar, egalând vârsta de pensionare între femei și bărbați și crescând-o progresiv de la 66 la 67 de ani în 2028 și până la 68 în 2046. Totuși, costurile sistemului britanic continuă să crească, în special din cauza mecanismului „triple lock”, care garantează creșteri ale pensiilor în funcție de cel mai mare dintre salarii, inflație sau 2,5%.

În contrast, Franța a ales o politică diferită, păstrând vârsta de pensionare scăzută și alocând aproape 15% din PIB pensionarilor. Reformele recente ale președintelui Emmanuel Macron, menite să crească vârsta la 64 de ani, au provocat proteste masive și conflicte cu sindicatele, demonstrând cât de sensibil este acest subiect pentru opinia publică.

România și Bulgaria: presiunea demografică devine insuportabilă

Europa de Est se confruntă cu provocări speciale. În România, populația scade, aproximativ o cincime dintre cetățeni trăiesc în străinătate, iar în curând se va înregistra o explozie a numărului de pensionari, odată cu ieșirea la pensie a celor născuți în timpul interdicției avortului din anii ’60. Guvernul român a anunțat măsuri dure, cum ar fi înghețarea pensiilor până în 2027 și impunerea unei taxe de 10% pe pensiile mai mari de 3.000 de lei.

Bulgaria se confruntă cu un scenariu similar: natalitatea scăzută și emigrarea masivă au redus populația cu 20% în ultimele trei decenii. Fondul de argint, creat în 2008 pentru a susține pensiile, este insuficient, acoperind doar o parte din costuri. Contribuțiile au fost majorate, iar tinerii resimt presiunea financiară: „Nu poți pur și simplu să spui ‘este prea târziu’ și să condamni trei generații la sărăcie”, avertizează Merritt.

Perspective internaționale și soluții alternative

În afara Europei, unele țări au aplicat soluții radicale pentru a evita criza pensiilor. În Australia, pensia de stat este acordată selectiv, pe criterii de venituri, în timp ce în Japonia angajatorii nu mai pot concedia persoanele care au depășit 65 de ani, ceea ce menține populația activă mai mult timp. În Marea Britanie, dezbaterea continuă privind „triple lock” și reformele pensiilor indică dificultatea de a găsi un echilibru între sustenabilitatea sistemului și acceptabilitatea socială.