Animalul domestic care naște din ce în ce mai mulți hibrizi. În România majoritatea oamenilor au măcar unul acasă
Pisicile domestice, animalele de companie preferate de milioane de familii, nu mai sunt de mult doar prietenele liniștite de apartament. În libertate, ele pot avea „aventuri” cu pisica sălbatică europeană (Felis silvestris), iar rezultatul este apariția unor hibrizi fertili.
Fenomenul este în creștere, iar consecințele sale sunt îngrijorătoare pentru conservarea speciei sălbatice.
Deși pisicile domestice trăiesc alături de cele sălbatice de aproximativ 2.000 de ani, împerecherile au început abia în ultimele decenii.
În Scoția, primele cazuri de hibridizare au fost semnalate acum 60 de ani, iar astăzi problema a devenit atât de serioasă încât specialiștii vorbesc despre adevărate „roiuri hibride”.
Estimările arată că în Munții Scoției au mai rămas între 30 și 430 de pisici sălbatice, însă niciuna dintre ele nu mai este complet „pură” din punct de vedere genetic. Pe termen lung, această amestecare a genelor riscă să ducă la dispariția totală a speciei, scrie IFL Science.
De ce este hibridizarea o amenințare
Pisica sălbatică europeană, odinioară răspândită în Anglia și Țara Galilor, a fost împinsă de persecuții și de pierderea habitatului până la limita supraviețuirii.
Odată cu dispariția râsului, a rămas singura felină sălbatică din Regatul Unit și, totodată, cel mai amenințat mamifer carnivor al țării.
Fiecare întâlnire între două exemplare sălbatice autentice ar trebui să însemne o șansă de supraviețuire a speciei, dar realitatea arată altfel: pisicile domestice rătăcite sau semi-sălbatice diluează genele rare ale pisicii sălbatice.
Organizația NatureScot sprijină măsuri drastice, precum microciparea și sterilizarea obligatorie a pisicilor de companie, pentru a limita fenomenul.
Alte probleme cauzate de pisicile domestice
Hibridizarea nu este singura amenințare. Pisicile domestice, de multe ori lăsate nesupravegheate, vânează păsări și animale mici, inclusiv specii protejate, nu pentru hrană, ci din instinct.
Mai mult, cercetările au arătat că blana lor, folosită de păsări pentru a-și construi cuiburile, poate transmite insecticide toxice din tratamentele antiparazitare. Rezultatul: ouă care nu eclozează și pui care nu supraviețuiesc.
„Este extrem de îngrijorător să descoperim niveluri alarmante de pesticide toxice în cuiburile păsărilor. Stăpânii de animale vor fi șocați să afle că, încercând să-și protejeze pisicile de purici și căpușe, pot provoca daune ecosistemului”, a explicat Sue Morgan, directoarea SongBird Survival.
Situația nu este lipsită de riscuri nici pentru pisicile domestice. În regiunile unde teritoriile lor se suprapun cu ale ratonilor, vulpilor roșii sau oposumilor, cresc șansele de a contracta boli precum rabia.
Complexitatea acestei probleme arată că, dincolo de rolul de animale de companie, pisicile pot deveni un pericol pentru echilibrul natural atunci când nu sunt ținute sub control. „Ca stăpâni de animale, trebuie să fim siguri că le protejăm sănătatea fără a produce efecte devastatoare asupra faunei sălbatice”, avertizează specialiștii.