Barajul Vidraru, proiect inițiat de Gheorghe Gheorghiu-Dej și terminat de Nicolae Ceaușescu. Trebuia să irige țara și să dea apă potabilă bucureștenilor. Imagini rare de acum 60 de ani, de la construcție

Barajul Vidraru, amplasat pe râul Argeș în Munții Făgărașului, este una dintre cele mai impresionante lucrări hidrotehnice realizate în România în secolul XX, cu o tradiție care se apropie de 60 de ani. Proiectul, inițiat la începutul anilor 1960, a fost finalizat și inaugurat în 9 decembrie 1966.

La momentul planificării, autoritățile comuniste urmăreau ca amenajarea de la Vidraru să aducă beneficii pe mai multe paliere. Pe lângă producția de energie electrică cu un potențial estimat de 400 milioane kWh anual, barajul ar fi trebuit să asigure irigații pentru aproximativ 100.000 de hectare de teren agricol și să furnizeze apă potabilă pentru București până în 1975.

Structura inițială a proiectului viza amenajarea pe râul Argeș ca sursă majoră de apă pentru consumul urban și industrial, datorită debitului relativ ridicat și apropierii față de Capitală. În paralel, se spera ca lacul de acumulare și peisajul creat să stimuleze turismul și să genereze activități recreative în zonă.

Denumiri și inaugurare

Pe durata construcției, obiectivul a trecut prin mai multe denumiri. Inițial a fost intitulat „Gheorghe Gheorghiu Dej”, apoi a purtat titlul „16 februarie”, în memoria grevei muncitorilor feroviari de la Grivița din 1933. După moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej în 1965, lucrările au fost culminate de Nicolae Ceaușescu, care a inaugurat amenajarea sub numele simplificat de „Hidrocentrala de pe Argeș”.

Barajul Vidraru, cu o înălțime de 165 metri și o lungime la coronament de 307 metri, a devenit una dintre cele mai mari structuri de acest tip din țară. Lacul de acumulare rezultat ocupă aproximativ 900 de hectare și se întinde pe circa 14 kilometri, cu un volum total de peste 465 milioane m³, dintre care circa 320 milioane m³ pot fi utilizați pentru diverse scopuri, scrie G4media.

Un alt element deosebit al ansamblului este centrala subterană, construită în masivul muntelui, unde sunt amplasate patru turbine Francis cu o putere considerabilă, precum și numeroase transformatoare și galerii de aducțiune cu presiuni ridicate.

Inginerie și forță de muncă

Pentru ridicarea Vidrarului au fost necesare volume uriașe de materiale și muncă: peste un milion de metri cubi de beton, extinse galerii de aducțiune, tunele secundare și captări pentru a integra apele din râuri învecinate, precum Doamnei sau Topolog. Șantierul a impus construirea de infrastructuri auxiliare, inclusiv drumuri, linii electrice și colonii pentru mii de muncitori.

La momentul finalizării, barajul s‑a clasat printre cele mai importante structuri de acest gen din Europa și din lume, fiind al cincilea baraj în arc din Europa și al nouălea la nivel global.