Cel mai mare baraj din Europa se află în România. E o minune a inginerilor români
Ascuns între crestele sălbatice ale Munților Retezat, Barajul Gura Apelor impresionează prin dimensiuni, ingeniozitate tehnică și povestea dramatică a construcției sale.
Ridicat într-unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din Carpați, acest colos hidrotehnic a fost, la momentul finalizării sale, cel mai mare baraj de tip anrocament din Europa. Astăzi, rămâne una dintre marile realizări inginerești ale României și o atracție de neratat pentru iubitorii de natură și aventură, potrivit Adevarul.
Un gigant născut în inima Retezatului
Construcția Barajului Gura Apelor a început în 1975 și s-a încheiat în 1986, după un efort uriaș desfășurat timp de 11 ani.
Situat la aproximativ 40 de kilometri de orașul Hațeg, barajul și lacul său de acumulare reprezintă astăzi unele dintre cele mai impresionante obiective din Parcul Național Retezat.
Realizat din anrocamente – bolovani, pietriș, argilă și rocă extrasă direct din munte – barajul a fost o soluție tehnică inovatoare pentru vremea sa. Alegerea materialelor locale a redus costurile, a limitat impactul asupra mediului și a economisit cantități uriașe de ciment care altfel ar fi fost necesare pentru un baraj din beton.
Dimensiunile sunt impresionante:
- înălțime maximă: 168 metri
- lungime la coronament: aproximativ 480 metri
- lățime la bază: 574 metri
- lățime la coronament: 12 metri
La picioarele sale se întinde Lacul Gura Apelor, cu o suprafață de circa 420 hectare, adâncimi de peste 160 metri și un volum de până la 210 milioane de metri cubi de apă.
Construit într-un tărâm sălbatic
Zona aleasă pentru amenajare făcea parte din Parcul Național Retezat, primul teritoriu declarat rezervație științifică din România, încă din 1935. Înainte de apariția barajului, valea era străbătută de râuri repezi, păduri virgine și trasee montane cunoscute de turiștii pasionați.
Aici se întâlneau cursurile Lăpușnicului Mare și Mic, iar vechile descrieri turistice vorbeau despre un loc unde munții Retezat, Țarcu și Godeanu își uneau apele într-un peisaj aproape neatins de om. Tocmai această sălbăticie a făcut ca lucrarea să fie nu doar o provocare inginerească, ci și una logistică extrem de dificilă.
Peste 5.000 de oameni au lucrat pe șantierul barajului în anii ’70 și ’80. Au fost construite colonii muncitorești la Brădățel, Brazi, Baraj sau Râușor, adevărate „orașe în munți”. Condițiile dure, presiunea termenelor și terenul instabil au dus însă la numeroase accidente. Aproape 50 de muncitori și-au pierdut viața în timpul construcției.
Inundațiile, prăbușirile de stânci și alunecările de teren au îngreunat constant lucrările. Chiar și elevi din județul Hunedoara au fost mobilizați în vacanțele de vară pentru a ajuta la ridicarea barajului.
O soluție tehnică ingenioasă
La fundația barajului au fost excavați aproape două milioane de metri cubi de rocă, până la atingerea unui strat extrem de dur. În total, peste nouă milioane de metri cubi de piatră și pământ au fost folosiți pentru structura barajului. Argila asigură etanșarea, iar bolovanii de râu și roca spartă formează corpul principal – o metodă considerată la acea vreme modernă și eficientă energetic.
Calculul consumului de combustibil și energie necesare transportului materialelor a fost decisiv în alegerea acestei soluții, care a economisit cantități uriașe de ciment și costuri de sute de milioane de dolari.
Barajul Gura Apelor este amplasat într-o regiune cu risc seismic semnificativ, aflată sub influența zonelor Câmpulung–Făgăraș–Oltenia, Banat, Transilvania și chiar a cutremurelor intermediare vrâncene. Din acest motiv, funcționează aici o stație seismică permanentă, iar barajul este clasificat în categoria construcțiilor de importanță excepțională, care necesită monitorizare specială continuă.
Barajul care a salvat o regiune
În iulie 1999, o viitură devastatoare a lovit valea Râului Mare. Ploile torențiale au produs debite record, iar torenții au distrus colonia muncitorească de la baza barajului, provocând moartea a 14 persoane. Tragedia a rămas una dintre cele mai dureroase din istoria recentă a zonei.
Totuși, specialiștii au arătat că fără Barajul Gura Apelor, unda de viitură ar fi provocat inundații catastrofale în aval, afectând localități întregi până la vărsarea râului în Mureș. Colosul din Retezat a reușit să atenueze forța naturii și să prevină un dezastru mult mai mare.
