Cum a luat naștere Parcul Național Retezat. Alexandru Borza, savantul care a militat pentru „sanctuarul gigantic al naturii”
Retezatul, primul parc național al României, a aniversat 90 de ani de la înființare. Odinioară domeniu de vânătoare al familiilor nobiliare, acest colț de natură, cu păduri străvechi și lacuri glaciare, a devenit una dintre cele mai valoroase arii protejate din țară.
Meritul principal în crearea Parcului Național Retezat îi aparține savantului Alexandru Borza (1887–1971), considerat un pionier al protecției naturii în România. Datorită eforturilor sale susținute, pe 22 martie 1935, printr-o decizie a Consiliului de Miniștri, Retezatul a fost declarat parc național.
Cum a fost înființat Parcul Național Retezat
Drumul până la acest moment nu a fost simplu. În 1920, Borza a pus bazele Grădinii Botanice din Cluj-Napoca, iar cu sprijinul unor oameni de știință precum Andrei Popovici Bâznoșanu și Emil Racoviță, dar și al Societății Naturaliștilor din România, el a pledat pentru crearea unor parcuri naționale în care să fie interzise pășunatul, vânătoarea și exploatarea forestieră.
„Oamenii de pretutindeni și ai tuturor veacurilor s-au purtat dușmănos față de comorile estetice și științifice ale naturii, gândindu-se numai la exploatarea bunurilor oferite de natură. Specii de animale și plante, rare sau interesante, au căzut jertfă acestei neînțelegătoare lăcomii. Vegetația străbună a fost aproape cu desăvârșire înlocuită prin culturi umane, sau a fost adânc modificată prin amestecul omului (defrișări de păduri, pășunat, cosit, irigații), așa că abia mai găsești un colț de natură cu vegetația nealterată, unde să mai poți desluși legile naturale ale conviețuirii plantelor și tainele distribuției lor. Deci, tot atâtea pagube ireparabile pentru știință!”, scria profesorul Alexandru Borza, în apelul său „Ne trebuie o lege pentru protecția naturii”, publicat în 1927, în revista „Natura”, potrivit adevărul.ro.
El semnala efectele devastatoare ale defrișărilor, pășunatului excesiv, vânătorii și pescuitului practicate fără discernământ, fenomene agravate și mai mult în anii de după război.
„Oamenii noștri de știință, recunoscând primejdia ce pândește Monumentele Naturale, mai de seamă din România, au pornit o vie campanie de protecție a naturii, după pilda națiunilor mai luminate. Mișcarea aceasta, pornită după război de naturaliștii noștri, cu scopul de a crea rezervații sau parcuri pentru protejarea mediilor speciale de viață, pentru ocrotirea speciilor rare sau importante de plante și animale, a dat și până acum rezultate neașteptat de importante. Ne trebuie deci, înainte de toate, o lege specială pentru protecția naturii, care să consolideze rezultatele dobândite și care să permită, și de aici înainte, ca ființe rare, specii vegetale și animale amenințate cu distrugerea să fie protejate cât mai eficient”, adăuga savantul.
În 1935, la aproape 15 ani de la primele inițiative privind înființarea Parcului Național Retezat, teritoriu aflat la începutul secolului XX în posesia familiei nobiliare Kendeffy, eforturile neobosite ale profesorului Alexandru Borza, alături de cele ale unor savanți precum Emil Racoviță (1868–1947), au fost în sfârșit răsplătite cu succes.
„Retezatul! Puţine nume de munte evocă impresii mai profunde de pribegii turistice, naturaliste şi vânătoreşti. Rar un masiv muntos care să te vrăjească mai mult cu peisagiile, de cea mai autentică sălbătăcie, să te fascineze mai tainic prin florile-i rare, prin gâzele minunate, vânatul extraordinar şi mai ales prin neîntrecutele fenomene glaciale: căldări, custuri, iezere, morene etc. În acest gigantic sanctuar al naturii cu o întindere de cel puţin 100 kilometri pătraţi vor admira şi studia minunele creaţiunii concentrate aici parcă din adins, generaţiile actuale şi viitoare de naturalişti, turişti din ţară şi de peste hotare, atraşi de faima Retezatului", informa Alexandru Borza, în descrierea „Retezatul”.
„Tărâmul cu Ochi Albaștri”
La momentul înființării, Parcul Național Retezat se întindea pe o suprafață de 13.000 de hectare (circa 130 de kilometri pătrați). De-a lungul anilor, teritoriul protejat a fost extins semnificativ, ajungând astăzi la peste 38.000 de hectare. Potrivit administrației parcului, cea mai mare parte a acestuia, 87%, se află pe teritoriul județului Hunedoara, în timp ce restul se împarte între județele Caraș-Severin (11%) și Gorj (2%).
„În Parcul Național Retezat se găsesc 50 de vârfuri care depășesc altitudinea de 2.000 de metri, cel mai înalt fiind vârful Peleaga, cu 2.509 metri, urmat îndeaproape de vârful Păpușa, al doilea ca înălțime din masiv, cu 2.508 metri. Vârful Retezat este cel mai cunoscut datorită formei sale „tăiate“, fiind vizibil din întreaga Țară a Hațegului, însă ca altitudine este doar al treilea vârf din masiv, cu 2.482 metri”, arată administrația PNR.
Parcul Național Retezat este cunoscut și sub denumirea de „Tărâmul cu Ochi Albaștri”, datorită numeroaselor lacuri glaciare care împânzesc masivul. Acestea însumează aproximativ 38% din totalul lacurilor glaciare existente pe teritoriul României.
„Cele peste 80 de lacuri din Retezat, dintre care numai 54 sunt permanente, sunt alimentate de zăpada topită de pe crestele munţilor. Cele mai spectaculoase dintre lacuri sunt: Bucura, Zănoaga, Ștevia, Ana, Lia, Tăul Negru, Tăul Porții, Gemenele și Știrbu. Cel mai mare lac glaciar din țara noastră este Bucura, cel mai adânc este Zănoaga, iar Tăul Porții este lacul glaciar aflat la cea mai mare altitudine”, arată reprezentanții ariei protejate.
Un alt loc deosebit din inima Retezatului este Rezervația Științifică Gemenele, care se întinde pe aproape 2.000 de hectare. Aici se păstrează una dintre ultimele păduri primare intacte din Europa, fiind totodată singura zonă cu pădure antică amestecată.
Gemenele, locul interzis turiștilor
Potrivit administrației Parcului Național Retezat, în această arie protejată trăiesc multe dintre cele aproximativ 2.000 de specii de plante superioare identificate în Retezat, lăsate să se dezvolte liber, în mediul lor natural. Accesul turistic este strict interzis, la fel ca și camparea, aprinderea focului, abandonarea deșeurilor, culegerea plantelor, deteriorarea vegetației sau amenajarea de poteci și trasee turistice.
Pe teritoriul Rezervației Științifice Gemenele sunt permise exclusiv activități de cercetare științifică, stagii practice pentru studenți la biologie, geologie, geografie sau silvicultură, precum și vizite oficiale ale specialiștilor români și străini. Încă din anii ’50, acest ținut sălbatic a fost plasat sub administrarea Academiei Române, în urma unui acord semnat cu Ministerul Agriculturii. În prezent, rezervația face parte din Parcul Național Retezat și este gestionată de Romsilva, prin Administrația Parcului Național Retezat, structură cu personalitate juridică.
În inima rezervației, la altitudinea de 1.770 de metri, Academia Română a ridicat în anii ’50 o stație de cercetare.
