Caragiale, provocat la duel de Eminescu. De ce au ajuns să se urască după ce au avut o prietenie profundă
Ion Luca Caragiale și Mihai Eminescu erau amândoi tineri când s-au cunoscut. Îi legau, bineînțeles, talentul literar și pasiunea pentru teatru. Din păcate, însă, prietenia lor a luat sfârșit din cauza femeii pe care poetul a vrut să o ia de nevastă.
Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale s-au cunoscut când erau tineri, pe vremea când poetul a fost cooptat în trupa de teatru a lui Costache Caragiale, unchiul dramaturgului. Prietenia lor a fost tumultuoasă chiar, pentru că cei doi aveau firi foarte diferite. Eminescu era un romantic și un visător, în timp ce Caragiale avea un sarcasm înnăscut.
Deși au legat o frumoasă prietenie şi se spune că vreme de un an au fost nedespărţiţi, din nefericire, au sfârşit urându-se din cauza unei femei pe care poetul a vrut să o ia de nevastă.
Mihai Eminescu şi Veronica Micle au trăit o dragoste care a făcut istorie şi care continuă să impresioneze şi astăzi prin dramatismul ei. Caragiale a aflat despre iubirea prietenelui său pentru Veronica prin discuțiile purtate seara în oraş, la o carafă de vin. De altfel, a cunoscut-o la Iași, după ce a părăsit redacția Timpul, în 1878, și a mers la Junimea de acolo, condusă de Titu Maiorescu.
Caragiale, provocat la duel de Eminescu
Eminescu ajungea mai rar la Iași, pentru că rămăsese redactor la București, așa că femeia a căzut în braţele flegmaticului Caragiale, fără ca poetul să bănuiască ceva. Dramaturgul a fost cel care i-a mărturisit infidelitatea lui Titu Maiorescu, atunci când acesta l-a informat că Eminescu are gânduri de însurătoare cu Veronica.
„Caragiale află de intenţiile poetului şi, cuprins prima dată de remuşcare, se prezintă la Maiorescu şi îi vorbeşte deschis asupra acestor intenţii ale poetului. El îi împărtăşeşte teama că Eminescu e în stare să comită faptul şi că ar trebui împiedicat de la aceasta, deoarece Veronica avea mulţi prieteni intimi printre care şi el, Caragiale”, dezvăluie cartea „Tragicul destin al unui scriitor”, relatează adevărul.ro.
Înflăcărat de dragostea și pasiunea pe care le simțea pentru Veronica Micle, Mihai Eminescu a ajuns, în cele din urmă, la Titu Maiorescu, să îi spună că vrea să o ia de nevastă. Criticul i-ar fi dezvăluit infidelitatea iubitei: „Eminescule, iartă-mă, te rog, de sfâşierea pe care ştiu că ţi-o pricinuiesc, dar aceea pe care ţi-ai ales-o drept tovarăşă de viaţă nu merită această cinste, nu merită! Înainte de d-ta a fost prietena altora, a fost şi a lui Caragiale. Mi-a mărturisit-o chiar el”.
A izbucnit în lacrimi la aflarea veștii că prietenul său dă semne că își pierde mințile
După aflarea infidelităţii, Eminescu îl ameninţă pe Caragiale cu duelul, însă cei doi nu ajung la confruntare fizică. Poetul şi-a iertat iubita infidelă, dar nu şi prietenul trădător. „Pe domnul în chesiune l-am bruscat în societate, dar a tăcut frumuşel ca un om de nimic ce este. Am consultat pe un om cunoscător de afaceri ce trebuie să fac pentru a cere scrisorile tale. El mi-a spus că tu trebuie să i le ceri. În caz că nu ar voi să le dea, căci e liber a nu voi aceasta, pot să-l silesc să-mi dea satisfacţiune. Te rog, dar, cere-i scrisorile şi răspunde-mi apoi dacă ţi le-a trimis sau nu. Nu te mai îndoi că e de absolută rea-credinţă. E un om care nu poate fi altfel“, îi scria Eminescu Veronicăi.
În cele din urmă, Ion Luca Caragiale şi-a cerut transferul ca revizor şcolar la Argeş şi nu s-a mai apropiat de Veronica Micle. Pentru Eminescu, însă, dramaturgul a suferit cu adevărat. Când poetul a fost lovit de boală şi a dat primele semne de nebunie, reacţia fostului său amic a fost să izbucnească în lacrimi la aflarea veştii.
„Duminică, 26 iulie 1883. Înnebuneşte Eminescu. A binecuvântat cu ochii aţintiţi în zid pe doamna Maiorescu şi pe d-ra Livia, l-a strâns în braţe pe d Maiorescu tremurând din toată firea. Veni apoi Caragiale, la dejun, la noi, aflând despre Eminescu începu să plângă”, scria Titu Maiorescu în Jurnal.
Ion Luca Caragiale și Mihai Eminescu s-au revăzut abia la câțiva ani după acest incident, mintea tulburată de boală a poetului uitând episodul infidelităţii.