Care au fost cele trei capitale ale României. Când a fost ales Bucureștiul

De-a lungul timpului, Țara Românească a avut mai multe capitale. Cea mai veche a fost la Argeş (Curtea de Argeş), acolo era centrul unui mic voievodat, ce nu cuprindea decât judeţele Argeş şi Muscel şi care a devenit mai târziu capitala întregii ţări. Aceasta a fost mutată la Târgoviște, iar în 1659, Bucureştiul a devenit capitala Ţării Româneşti, sub domnia lui Gheorghe Ghica.

Curtea de Argeș, capitala Țării Românești, în perioada 1352-1396

Încă din anul 1200, la Curtea de Argeș exista o mică reşedinţă voievodală şi o biserică, conform datelor istorice. Începând cu 1365, voievodul Vladislav I a aici bătut primele monede româneşti, ducaţii de argint şi banul. În consecință, a luat ființă prima monetărie a Ţării Româneşti. În 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu, cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă, urmașul la tron al lui Nicolae Alexandru (fiul lui Basarab I), avea să mute capitala la Curtea de Argeș. Acest oraș avea să fie capitala Ţării Româneşti până la începutul secolului XV.

De-a lungul timpului, în Curtea de Argeș s-au născut mari domnitori ai Țării Românești precum Neagoe Basarab, Vlaicu Vodă și Mircea cel Bătrân. Chiar și după mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Argeș, Câmpulung a continuat să aibă calitatea de reședință domnească temporară. Era perioada în care domnitorul  se deplasa în diferite localități și își stabilea reședințe temporare.

Când a fost fondat Bucureștiul 

Conform istoricilor, orașul medieval București a fost fondat undeva prin secolele XIV-XV. Prima atestare documentară a orașului datează din 20 septembrie 1459, actul fiind emis de domnitorul Vlad Țepeș. Documentul, prin care se întărea o moșie unor boieri, a fost descoperit în jurul anului 1900.

În acele vremuri, Bucureștiul era cunoscut și sub denumirea de Cetatea Dâmboviței. Poziția sa era una strategică, fiind situat pe drumul ce lega Târgșor de Giurgiu, în ultima așezare aflându-se o garnizoană otomană. 

Cine a desemnat Bucureștiul drept Capitala țării 

Puțin mai târziu, la 14 octombrie 1465, Radu cel Frumos, nimeni altul decât fratele și urmașul lui Vlad Țepeș, desemnează Bucureștiul drept Capitala Țării Românești. Astfel, avea o capitală în zona de câmpie și aproape de Dunăre mai ușor de controlat în comparație cu Târgoviște.

Era normal ca un domnitor precum Radu, pus pe scaunul domnesc de către turci, să stea cât mai apoi de ocrotitorii săi. Radu cel Frumos nu a fost considerat niciodată „părintele” acestui oraş, însă este primul care l-a folosit ca reședință domnească.

Constantin Brâncoveanu considera Târgoviștea ca fiind capitala țării

De-a lungul timpului, mai mulți domnitori au considerat Târgoviştea ca fiind capitala țării, nu Bucureștiul, din motive politice având în vedere contextul luptei antiotomane. Unul dintre aceștia a fost Constantin Brâncoveanu căruia boierii îi reproşau acest lucru.

De aceea, o perioadă, capitala a funcţionat când la Bucureşti, când la Târgovişte, după voința domnului în scaun. Bucureștiul avea, însă, să devină capitala Țării Românești în anul 1659 sub domnia lui Gheorghe Ghica, din ordinul Înaltei Porți.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, Bucureștiul a fost un centru cultural și economic important, iar în prezent este capitala României, având o populație semnificativă și o diversitate culturală bogată.