Ce îl enervează pe un român care lucrează în cafenea. De ce a ajuns la capătul răbdării: „Am început să nu îi mai suport”

În timp ce pentru unii cafeneaua a devenit biroul perfect: cu priză, Wi-Fi și un cappuccino sorbit cu economie ore în șir, pentru angajați, același scenariu se transformă într-o sursă constantă de frustrare. Un lucrător dintr-o cafenea a descris pe rețelele sociale cât de epuizant este să privească, zi după zi, aceiași clienți care ocupă o masă de la deschidere până la închidere, consumând aproape nimic. Postarea sa a generat un val de reacții, deschizând o dezbatere despre limite, bun-simț și regulile pe care localurile ar trebui sau nu să le impună.

În multe cafenele, atmosfera caldă, muzica în surdină și mirosul de cafea proaspăt măcinată par să creeze locul ideal pentru lucrat. Însă, pentru angajații care se confruntă zi de zi cu o categorie aparte de clienți, cei care ocupă o masă ore în șir fără să consume aproape nimic, experiența nu mai este atât de poetică. Pe Reddit, un angajat a spus lucrurilor pe nume, iar postarea lui a deschis o discuție aprinsă despre limite, bun-simț și regulile nescrise dintr-o cafenea. Autorul povestește exact ce îl scoate din sărite:

Frustrări acumulate în tăcere

„Ca și context, lucrez într-o cafenea și am început să nu îi mai suport pe acei oameni (programatori, IT-iști, freelanceri, antreprenori și ce or mai fi ei), care efectiv vin de la prima oră a dimineții peste tine și pleacă odată cu tine la închidere. Nu asta e problema și nu asta mă deranjează/macină, că pot dormi liniștit și cu ei acolo sau fără ei acolo. Eu mor pe faptul că vin la ora 08/09:00, pleacă la 17:00, dar toată consumația lor este un cappuccino și o apă (bineînțeles de la filtru, nu cumpărată, sau în unele cazuri cu ea deja de acasă).

Nu mănâncă, nu mai consumă nimic, nu se ridică de pe scaun/canapea, nu tu mers la o toaletă, nimic, până la închidere (încep să cred că merg pe sistemul ăla cu «dacă nu mă mișc, poate nu mă vede»).

Acum, întrebarea mea este: cum poți să trăiești așa, nu te simți așa puțin? Adică, eu nu pot merge undeva și să stau lepră, lipit de un scaun 7/8 ore, fără să comand nimic. Mă simt prost, mă simt nașpa față de oamenii de acolo, că le țin locul ocupat, consum și curent pentru nimic efectiv.

Și știu că mulți ar spune «poți să le spui, sau poți să îi întrebi dacă mai doresc ceva», însă locația la care sunt nu îmi permite acest lucru, e politica lor de așa natură încât nu le pasă poate, și repet, nu asta e problema sau ce mă macină, după cum am spus și mai sus. Întrebarea e pur și simplu din perspectiva de consumator a unei locații: cum poți să fii atât de lepră? Și dacă te regăsești în cele de mai sus, pune mâna și du-te la bar, comandă o cafea. Mulțumesc!”, a scris românul, pe platforma Reddit.

Reacțiile altor utilizatori

Mulți cititori au fost de acord cu autorul. Un utilizator povestește experiența din străinătate:

„Am fost recent în Portugalia cu munca și într-o după-amiază am ieșit cu colegii la un refreshment, iar unul din ei a venit cu laptopul după el. Când am ajuns la acea cafenea să ne relaxăm un pic, primul lucru pe care l-a menționat barista de acolo e că nu se lucrează pe laptop în acea cafenea. Din discuții, am înțeles că mai toate cafenelele adoptă acest lucru, pentru că există fix acești fomiști care ar sta pe o cafea o zi întreagă”.

Alt utilizator aduce un exemplu local:

„Și la noi, în cafenelele Meron, au un cartonaș pus pe fiecare masă pe care scrie că acolo nu ai voie cu laptop. Cel puțin în orașul meu au”.

Altcineva a vorbit despre comportamentul acestor clienți:

„Eu nu înțeleg cum poți să stai 8 ore și să nu îți facă cu ochiul ceva de mâncare, sau ceva dulce, sau să bei mai mult de o cafea”.

Unul a venit cu o propunere de politică internă:

„Vorbește cu conducerea să impună măcar o consumație de o băutură la două ore. În felul ăsta și tipul se mai hidratează și mai face și afacerea un ban. Eventual se poate interzice consumul de băuturi din exterior, lucru care nu cred că va descuraja prea multă lume”.

Un internaut a vorbit despre „chiria” mascată:

„Păi nu e mai ușor să stai într-un loc călduț, cu 10 lei pe zi, decât să plătești chirie undeva și cheltuieli? Ar trebui cafenelele să impună niște reguli”.

Și, poate cea mai pragmatică idee:

„Sincer, eu aș face plata pe timp, un fel de «chirie» pentru cât stai acolo. Iar consumația în sine să fie corespunzător mai ieftină. Poate eu mănânc și beau cafeaua în 15 minute și m-am cărat, de ce să plătesc un preț umflat ca să acopere media la care intră și cei care sorb cu orele dintr-o cafea și consumă curent? Aș merge pe ideea să plătesc fix ceea ce consum”.