Ce nume inedite aveau românii în 1600. Un milion de femei îl poartă și în ziua de azi
Cultura și limba poporului nostru a fost, și rămâne, una în flux, care se schimbă constant, în funcție de tendințele culturale mai largi, de la nivel global. Acest fenomen este unul normal, prin care trece orice altă cultură de pe glob, iar unele tendințe culturale din trecut pot părea neobișnuite astăzi! Iar în acest capitol intră și numele românești de la 1600, care pot suna destul de bizar astăzi!
Deja nu este un secret pentru niciunul din noi faptul că limbile lumii sunt în continuă schimbare. Iar cu cât am călători mai mult în trecut, cu atât vom observa că limbile acelor vremuri sunt, practic, neinteligibile pentru vorbitorii variantelor moderne. Însă, nu doar regulile gramaticale și vocabularul se schimbă de-a lungul secolelor, dar și numele!
Unele nume din trecutul nostru pot suna destul de neobișnuit în ziua de astăzi, însă, la polul opus, există și alte nume care sunt folosite constant chiar și de milenii întregi! În țara noastră, la 1600, numele folosite de români reflectau influențele Bisericii Ortodoxe, dar și a Imperiului Otoman.
Numele folosite de români la 1600
Printre numele folosite de românii acelor perioade, dar care astăzi nu mai sunt foarte des întâlnite, se numără și „Dimitrie”, „Chiril”, sau „Anastasia”. Astăzi, în ciuda faptului că mai pot exista români care folosesc aceste nume, mai ales „Anastasia”, ele sunt mult mai rare.
Anul trecut, cel mai comun nume de fată în țara noastră era „Maria”, fiind apoi urmat de „Ioana”. „Anastasia” rămâne și astăzi un nume destul de popular, fiind clasat pe locul 6, în topul preferințelor. Iar pentru băieți, „Andrei” și „Ștefan” sunt variantele cele mai populare.
Numele „Elena” era extrem de popular chiar și la 1600
Astăzi, un nume extrem de des întâlnit de-a lungul țării este „Elena”, iar această popularitate nu este deloc un fenomen nou. Românii îndrăgeau acest nume încă de la 1600, fiind preferatul femeilor din familii nobile, sau de la curtea regală.
Acest nume feminin își are originile în tradiția greacă, unde reprezintă termeni precum „lumină”, sau „strălucire”.