Ce teatru din România este unic în Europa și al doilea în lume. Mecanismul lui funcționează din 1911

Clădirea care adăpostește Teatrul Odeon a fost ridicată la comanda Regelui Carol I, iar misiunea i-a fost dată arhitectului Grigore Cerchez care a realizat-o în stil eclectic. Inițial aceasta a purtat denumirea Comoedia. Un alt aspect despre care poate nu multă lume știe este că Teatrul Odeon avea încă din 1906, apă caldă, apă rece, canalizare şi încălzire prin trepte, lucru pe care nici clădiri din New York nu-l aveau la vremea respectivă, după cum explică ghizii turiștilor încântați să descopere clădirea Tatrului Odeon din Centrul Capitalei.

Singura din Europa și a doua în întreaga lume

Toți românii trebuie să știe că Teatrul Odeon este singura clădire din Europa care are acoperiș retractabil. Mai mult decât atât mecanismul din 1911 funcționează și astăzi.

În special vara, iubitorii artei și scenei pot veni să-și vadă actorii preferați în „aer liber”, dar într-un confort parcă desprins din basme.

În toată lumea mai este un singur teatru cu un astfel de acoperiș, de aceea mulți străini vin să vadă bijiteria din capitala României.

Teatrul a fost inaugurat în anul 1911, când epidemia de ciumă manciuriană făcea ravagii în Asia.

A fost proiectat astfel exact pentru situații de pandemie, cum a fost și cea de coronavirus. Nici după un secol de când a fost ridicat sediul, nu s-a modificat detaliul inedit, care îi dă un farmec aparte.

Sala de spectacol beneficiază de o scenă cu o adâncime de 17 metri și de sisteme de scripeți care au rolul de a modifica decorul.

Faţada Teatrului a fost bombardată în 1944 de aviaţia germană care a distrus zona până la intrarea în sală şi clădirea de alături. Restaurarea a avut loc după al Doilea Război Mondial.

De ce Teatrul are o capacitate de 299 de locuri și nu 300

Teatrul Odeon are și azi cortina roșie originală din anul inaugurării 1911. A fost cusută în întregime de mână de mai multe măicuțe.

Un alt detaliu deosebit este legat de locuri pe care îl are Odeon. Taeatrul are o capacitate de 299 de locuri dintr-un motiv practic: de la 300 de locuri în sus, ar fi fost necesară o cortină de fier care presupune mecanisme diferite.

Și povestea povestea Gongului din teatrul Odeon este deosebită. Se spune că „a fost încins-încins fierul şi s-a lucrat la el timp de trei zile şi trei nopţi, ca în poveşti, în schimburi, ca să nu se răcească metalul, şi încontinuu, încontinuu a fost bătut. Curbura asta se poate da doar manual, nu industrial, numai prin bătăi cu ciocanul”, a explicat actorul Gabriel Pintilei, scrie Adevărul.

Actorul a explicat că semnificaţia gongului care se bate la teatru este similară cu cea a clopotului de la biserică, fiind aproape un ritual.

„Gongul face trecerea din lumea reală din care venim către lumea magică a teatrului”.