Cea mai mare tragedie pe timp de pace din România. Șase blocuri au fost înghițite după ruperea barajului de la Certej

În zorii zilei de 30 octombrie 1971, România a fost zguduită de un dezastru ecologic de proporții în localitatea Certeju de Sus, județul Hunedoara. Este considerat cel mai mare dezastru din România pe timp de pace. A provocat moartea a 89 de persoane și rănirea altor 104, dar autoritățile comuniste au recunoscut doar un număr de 16 victime pentru a evita declararea doliului național.

O explozie și o avalanșă de toxine

În dimineața zilei de 30 octombrie 1971, la ora 4:55, digul iazului de decantare al exploatării miniere din Certej s-a prăbușit.

Această structură era responsabilă de reținerea a peste 300.000 de metri cubi de steril acid, o nămolieră toxică ce conținea substanțe periculoase folosite în procesul de extracție a metalelor.

Un zgomot extrem de puternic, așa au descris localnicii momentul prăbușirii digului. A urmat o avalanșă masivă de apă și mâl toxic, care a înghițit șase blocuri de locuințe, un cămin de nefamiliști cu treizeci de camere și patru locuințe individuale.

Nămolul toxic, care conținea cianuri folosite în procesul de extracție minieră, a acoperit rapid zona, distrugând totul în calea sa pe o suprafață de zeci de kilometri pătrați.

Un strat de până la jumătate de metru înălțime de mâl acid și letal a transformat locuințele oamenilor într-un cimitir îngropat sub un nor de substanțe periculoase.

Fără echipamentele necesare pentru astfel de intervenții de urgență, salvatorii s-au confruntat cu dificultăți uriașe în încercarea de a extrage victimele de sub nămol.

Eforturile de salvare și manipularea informațiilor

În prima zi după dezastru, au fost extrase doar 12 victime din locuințele afectate, iar acestea au fost transportate la căminul cultural, unde au fost spălate de nămol și identificate pe cât posibil.

Condițiile extreme și aspectul cadavrelor, cu hainele arse și fețele tumefiate, au făcut imposibilă identificarea completă a tuturor victimelor.

Autoritățile comuniste au ales să ascundă amploarea tragediei pentru a evita declararea unui doliu național și eventuala declanșare a unor investigații mai ample privind condițiile de muncă și siguranță în sectorul minier.

Așa se face că, deși numărul real al victimelor a fost de 89 de morți și 104 răniți, cifrele oficiale au raportat doar 16 decese.

Niciun vinovat

O comisie guvernamentală s-a deplasat la locul dezastrului pentru a analiza circumstanțele prăbușirii digului. Ancheta s-a terminat cu un rezultat revoltător: niciun vinovat. Nimeni nu a fost tras la răspundere în urma uriașei tragedii.

După doi ani de investigații, dosarul a fost închis, iar administratorii unității miniere au fost scoși de sub urmărire penală.

Conform comisiei tehnice, cauza prăbușirii iazului a fost pierderea stabilității masivului de steril pe una dintre laturi. Iar acest lucru a fost provocat de nivelul prea mare de depozitare a sterilului peste limita critică.

Familiile victimelor nu au primit niciun fel de compensație pentru pierderile suferite.

Dezastrul de la Certej rămâne una dintre cele mai dureroase amintiri ale României.