Cine a fost, de fapt, cocoșatul de la Notre-Dame. Quasimodo a existat în realitate. De ce i se spunea „Le Bossu”
Quasimodo este personajul principal al romanului „Cocoșatul de la Notre-Dame”, scris de Victor Hugo, un simbol al spiritului curajos ascuns în spatele unei înfățișări grotești. Quasimodo este un tânăr cocoșat care locuiește în catedrala Notre-Dame, acolo unde este și clopotar. A fost abandonat la naștere de părinții săi, iar apoi adoptat de Claude Frollo, un tânăr preot care mai apoi devine arhidiaconul catedralei Notre-Dame. Există dovezi care arată că, de fapt, personajul chiar a existat.
Oamenii îl strigau "Le Bossu", apelativ care se traduce în "Cosoşatul"
Dovezi care atestă existenţa lui Quasimodo au fost descoperite în memoriile lui Henry Sibson, un sculptor britanic din secolul al XIX-lea, care a fost angajat să lucreze la restaurarea Catedralei Notre Dame în aceeaşi perioadă în care Victor Hugo şi-a scris romanul.
Documentele au fost găsite în podul unei case din Cornwall, când proprietarul se pregătea să se mute, acestea fiind achiziţionate în 1999 de către arhiva muzeului Tate. Sibson notează în memoriile sale faptul că unul dintre colegii săi era mai special, având spatele foarte deformat, iar oamenii îl strigau Le Bossu, apelativ care se traduce în Cosoşatul.
De asemenea, cel care îl angajase pe Cocoşatul era cunoscut sub numele de Trajin, nume pe care avea să îl poarte un personaj de al lui Hugo din „Mizerabilii”. Înainte de publicare, schimbă numele de Trajin cu Jean Valjean.
„Dacă personajul a existat este de apreciat puterea talentului lui Hugo"
Victor Hugo a început să scrie „Cocoşatul de la Notre Dame” în 1828, iar trei ani mai târziu, odată cu lansarea, romanul a avut un succes incredibil. Profesorul Sean Hand, şeful departamentului de Studii Franceze de la Universitatea din Warwick spune: „Este o descoperire fascinantă. Mulţi specialişti au încercat să facă o conexiune între Quasimodo şi diferite condiţii medicale. Dacă personajul chiar a existat este de apreciat şi mai mult puterea talentului lui Hugo care prelua detalii din viaţa reală şi le transforma în literatură magică.”
Quasimodo se îndrăgostește de Esmeralda
În Parisul medieval, Quasimodo este temut, urât și intens batjocorit de locuitorii orașului, astfel că acesta ajunge să urască lumea exterioară. Deseori, Quasimodo devine violent atunci când se află printre oameni pentru că se așteaptă să fie la rândul său tratat într-un mod brutal.
În romanul lui Victor Hugo, Quasimodo este bătut în public după ce Frollo îi ordonă să încerce să o răpească pe Esmeralda, o frumoasă țigăncușă dansatoare. Încălcând jurămintele sfinte, arhidiaconul se îndrăgostește de Esmeralda și încearcă să o seducă. Deși Quasimodo ar face orice pentru Frollo, relația celor doi devine tensionată după ce Quasimodo se îndrăgostește de Esmeralda.
Astfel, Frollo devine gelos, iar Quasimodo este prins la mijloc între cei doi oameni pe care îi iubește cel mai mult, Frollo și Esmeralda. Natura gentilă a lui Quasimodo este pe deplin demonstrată atunci când acesta o salvează pe Esmeralda de la execuție, după ce aceasta este acuzată de vrăjitorie, și are grijă de ea în timp ce se ascund în catedrala Notre-Dame.