Cum sună limba română pentru străinii care nu o cunosc. Cu ce o aseamănă cel mai mult. „Este foarte grea”

Oamenii care sunt familiarizați cu celelalte limbi latine cred automat că limba română sună foarte asemănător cu una dintre ele. Acesta este motivul pentru care majoritatea oamenilor care aud această limbă pentru prima dată sunt foarte surprinși. În locul limbajului foarte romantic și ușor curgător pe care îl așteaptă, ei se confruntă cu un fel de limbă latină misterioasă. Un sunet unic în familia limbilor romanice. 

Limba Română surprinde la auz și este foarte dificil de învățat

Limba română a împrumutat multe cuvinte din italiană sau franceză. Partea unică a limbii pe care o vorbim este influența slavă.

Acest lucru apare în multe aspecte ale limbii române, de la gramatică la vocabular (încă există în aproximativ 11% din vocabularul românesc de astăzi) și, cel mai important, în pronunție.

O ciudîțenie pentru străinii care iau contact cu limba română stă în cuvintele care sunt similare în scris și în sens cu cele în italiană sau franceză, dar sunt pronunțate complet diferit.

Acesta este un lucru care face ca majoritatea oamenilor să fie surprinși când aud prima dată limba română: deși pot vedea că, în scris, cuvintele sunt similare, dacă doar le-ar putea auzi nu ar ști ce înseamnă, iar când aud limba română într-un dialect românesc situația devine și mai complicată.

„Limba vostră nu e urâtă, dar e foarte grea”

Sute de oameni, români și străini deopotrivă, și-au spus părerea pe un forum despre cum aud străinii limba română.

„Mai, eu nu pot spune ca limba voastră, romana, e urata... Dar nici frumoasa nu e. Si e grea” este un comentariu.

„O limba al naibii de grea, cu o grămadă de accente, articulari, timpuri verbale, genuri... Foarte complicată, dar totuși interesanta. Eu tot rămân de părere ca cea mai frumoasa limba e italiana (parcă a fost creată special pentru cântăreți, e așa de frumoasă limba asta) și cea mai ușoară e araba (au un singur gen, unele cuvinte au mult mai multe sensuri adica vreo 5-6 sensuri, e un singur accent, și e super ușor de învățat)”, își dă cu părerea un alt internaut.

Cu ce limbă este asemănată limba română

Unii străini care aud vorbindu-se limba română spun că sună destul de ciudat, ca o italiană, dar cu accent slav.

Un alt aspect considerat de străini dificil în ce privește învățarea limbii române se referă la cuvintele care arată la fel, dar pronunția și înțelesul sunt diferite.

De exemplu, avem substantivele „carte” în română și „carte” în franceză. Nu numai că sună diferit, dar înseamnă lucruri complet diferite: „carte” în română înseamnă „carte de citit”, în timp ce „carte” în franceză înseamnă „hartă”.

Mulți străini care au auzit limba noastră o aseamănă cu o altă limbă. Nu este italiana așa cum probabil se gândesc unii.

„Părerea cvasigenerală a celor care nu vorbesc nativ româna este aceea că limba noastră seamănă ca sonoritate cel mai mult cu limba portugheză (ceea ce pe mine m-a mirat deoarece nu consider portugheza prea eufonică/armonioasă etc., dar evident că eu am urechea formată subiectiv pe „frecvența” românei ca limbă maternă).

Deci, dacă nu cunoști limba portugheză (ca să nu fii influențat de conținut), caută pe youtube un text în portugheză și ai să retrăiești - cel puțin aproximativ - aceeași experiență pe care o are cineva care nu știe română în mod nativ atunci când i te adresezi în limba ta de baștină”.

„Raportul dintre consoane si vocale este unul armonios, ceea ce face ca limba romana sa fie de o sonoritate fluida si echilibrata. De asemenea, comparativ cu limbile de sorginte germanica, flamanda (doar un mic exemplu), limba noastra este una muzicala. In Opera (ca gen muzical), cu toate ca nu avem repertoriu vast, limba noastra se preteaza foarte bine frazelor lungi, fluide, nesacadate. La fel si in poezie. Evident, vorbesc de o anumita estetica”, este o altă explicație a felului în care sună limba noastră pentru străini.