De ce s-au bătut, de fapt, dacii cu romanii. Motivul pentru care Traian a vrut cu orice preț să cucerească Dacia

Literatura istorică spune că Traian voia să pună cu orice preț mâna pe legendarele mine de aur ale dacilor. Însă cauzele ultimului război dintre daci și romani au fost mai complexe de atât, scrie adevărul.ro. 

De ce s-au bătut dacii cu romanii 

Dacii reprezentau de multă vreme o amenințare pentru Imperiul Roman. Ca regat condus din munții considerați impenetrabili, puterea dacilor amenința provinciile romane de la Dunăre și chiar din Balcani. Raidurile lor puteau provoca dezastre militare, umane și economice la sudul fluviului, iar Roma trebuia să mențină în zonă efective importante de trupe.  

Decebal era rege clientelar al Romei din anul 89, de la pacea încheiată cu împăratul Domițian. Aceasta implica un anumit grad de supunere față de Roma, ceea ce regele dac nu avea în plan. Dio Cassius, sursa principală de informaţii pentru războiul dus de Traian în Dacia, scrie că împăratul roman a pornit campania, fiind nemulțumit de sumele de bani pe care Roma trebuia să le plătească în fiecare an. Pe lângă asta, „vedea apoi că puterea și îngâmfarea dacilor sporesc necontenit”.  

De ce a vrut Traian să cucerească Dacia 

Cucerirea Daciei de către romani a avut la bază motive de natură strategică, politică şi economică. Aurul dacic era renumit în această parte a Europei și era o tentație pentru generalii romani.

„Geții (dacii) pe care i-am învins erau cei mai valoroși războinici din lume, nu numai datorită tăriei trupului lor, dar și datorită doctrinei pe care o dețin de la slăvitul lor Zamolxis. Convinși că ei nu mor nicidecum, doar că își schimbă locul de ședere, ei sunt mai degrabă dispuși să înfrunte moartea decât alții călătoriile." (Împăratul Traian)

Două războaie sângeroase între daci și romani

În perioada 101-102 d Hr şi 105-106 d Hr, au avut loc două războaie sângeroase între legiunile romane ale împăratului Traian şi triburile dacilor conduse de regele Decebal care s-au încheiat cu victoria romanilor.

Războinicii daci erau consideraţi feroce. Cel puţin asta arată pregătirile speciale ale soldaţilor romani pentru a-I înfrunta. De altfel şi-au învăţat lecţia în urma primelor confruntări din perioada 86-88 d HR, atunci când războinici daci au făcut prăpăd în rândul legiunilor. Războinicii daci aveau o cultură a războiului aparte dezvoltată în secole de conflicte intertribale sau cu alte populaţii. Erau conduşi de o clasă războinici, numită tarabostes, bine echipaţi, bine înarmaţi.

Cine a ieșit învingător din luptă

Grosul trupelor erau formate din cometai, oameni de rând, dar care aveau experienţa dar şi un adevărat cult al războiului. Trupele de elită ale dacilor era înarmate cu falx, o armă feroce. Cu aceast falx, o armă cu o lama curbă şi lungă, războinicii de elită puteau amputa mâini, picioare şi reteza capete. „Eficienţa acestor luptători, care, probabil, deschideau lupta prin crearea de breşe în rândurile inamicilor, a fost rezultatul combinării a două elemente inteligent asociate. Unul din acestea rezidă din forma specială a sabiei care datorită unghiului curburii, concentrează întreaga forţă de penetrare în vârful armei, care nu se pretează, deci, la împungere, acţiunea sa fiind maximă doar prin lovirea în forţă şi retezare. 

Caracteristica o face deosebit de periculoasă, chiar şi în cazul în care inamicul este protejat de armură, coif şi scut. Acesta din urmă, deşi exista posibilitatea penetrării lui, probabil că era „ocolit”, căci din cauza curburii sabiei, lama putea lovi peste scut în coiful oponentului”, scria arheologul Cătălin Borangic în articolul „Incursiune în arsenalul armelor curbe tracice. Falx dacica”, apărut pe cclsebes.ro. Falx-ul dacic dar şi capacitatea de luptă a războinicilor daci i-au determinat pe romani să adopte măsuri urgente.

Citește întreg articolul pe adevărul.ro.