De unde provine de fapt expresia „s-a înecat ca țiganul la mal”. N-o s-o mai folosești vreodată după ce vei afla adevărul

Expresia „s-a înecat ca țiganul la mal” este, cu siguranță, una dintre cele mai folosite din Limba Română. Dar, când vei auzi ce înseamnă ea, de fapt, nu o vei mai folosi niciodată!

Rommi, sau țiganii cum sunt cunoscuți nu numai la noi în țară, au o istorie lungă. Au venit pe teritoriul Țărilor Române din nord-vestul Indiei si nord-estul Pakistanului. În secolul al XIV-lea, apare prima menționare despre existența romilor pe teritoriile mioritice.

Țiganii au fost sute de ani sclavi ai românilor

Poate nu știați, dar țiganii au fost sute de ani sclavii românilor. Multe dintre familii trăiau pe lângă curțile boierilor sau a mănăsirilor. Atunci, ei erau o mână foarte ieftină de muncă iar „stăpânul” avea dreptul să îi exploateze cât vrea, chiar dacă acest lucru putea duce la moarte.

În acele vremuri negre boierii îi ucideau și îi vindeau când și cum aveau chef. Acest lucru s-a întâmplat până în anul 1848, când Parlamentul revoluționar al Țării Românești vota eliberarea din sclavie a robilor romi deținuți de boieri, scrie rfi.ro.

Dar cum se înecau, totuși, țiganii la mal.

Deși că nu se cunoaște originea sumbră a expresiei, se pare că aceasta are o vechime de sute de ani și există de dinainte ca romii să fie eliberați din sclavie. Aceasta ar fi luat naștere în perioada în care proprietarii romilor aveau drept de viață și de moarte asupra lor.

„Boierii sunt stăpânii lor cei mai absoluţi. După plac, îi vând şi-i ucid ca pe nişte vite. Copiii lor se nasc robi fără deosebire de sex”, nota Contele d’Antraigues, cel care a vizitat Țările Românie în secolul al XVII-lea.

Cei care încercau să fugă erau prinși și biciuți. Se spune că o pedeapsă extremă pentru cei care încercau să fugă din sclavie și să scape de chinurile la care îi supuneau boierii, era să fie legați de picioare și lasați într-un râu.

Li se promitea că dacă vor traversa vor deveni liberi. Doar că atunci când aproape că ajungeau pe partea cealaltă, erau trași înapoi cu sfoara cu care erau legați.

De cele mai multe ori, „Distracția” se termina cu moartea pedepsitului, care se îneca de epuizare, chiar la mal. La toată această scenă oribilă era obligată să asiste toată șatra pentru a înțelege ce poate păți orice membru care încearcă să fugă, scrie ro.wikipedia.org.