Descoperiri incredibile în Jerash, „Pompeii-ul” Orientului Mijlociu, distrus acum o mie de ani de un mare cutremur

Când exploratorul german Ulrich Jasper Seetzen a descoperit ruinele din apropierea Ammanului în 1806, puțini și-ar fi imaginat magnitudinea descoperirii. Jerash, unul dintre cele mai mari și mai bine conservate orașe antice din lume, a fost rapid supranumit „Pompeii al Orientului Mijlociu”. Sunt deja sute de ani de când săpăturile și descoperirile de aici nu s-au oprit.

Situat pe vechiul Drum al Regelui, care lega Egiptul de India, orașul a fost un centru comercial și cultural vibrant, atrăgând locuitori din Persia, Palmira și din întreaga lume mediteraneană.

Jerash: Inima Romană a Orientului Mijlociu

Arheologii consideră că Jerash a fost fondat în secolul al II-lea î.Hr. O poveste populară spune că numele său provine din cuvântul grec gerasmenos, care înseamnă „oameni în vârstă”, o referire la soldații veterani cărora li s-a permis să se stabilească acolo ca recompensă pentru serviciul lor în armatele lui Alexandru cel Mare.

Experții susțin însă o altă versiune, potrivit căreia Jerash, cunoscut și ca Antiochia ad Chrysorrhoam, sau „Antiohia lângă râul de aur”, ar fi fost de fapt fondat de Antiochus IV Epiphanes, descendent al unuia dintre generalii lui Alexandru.

Situat la aproximativ 43 km nord de Amman, Jerash a fost construit de-a lungul Drumului Regelui, o rută comercială din Epoca Bronzului care lega Egiptul de India.

Ca majoritatea orașelor de pe acest traseu, Jerash era la fel de bogat pe cât era de divers din punct de vedere cultural. Populația sa, care se estimează că a atins vârful la aproximativ 20.000 de persoane, provenea din locuri îndepărtate precum Persia și Palmira și vorbea tot felul de limbi, de la greacă la aramaică.

Majoritatea arhitecturii supraviețuitoare din Jerash datează din perioada romană a orașului, care a început când Pompei cel Mare a cucerit Iordania în numele Republicii, în 63 î.Hr.

O arhitectură incredibilă

Templul lui Zeus, un forum oval de 300 de picioare lungime (peste 90 de metri), flancat de coloane corintice, a fost ridicat în jurul anului 162 d.Hr., pe când Imperiul Roman era condus de Marcus Aurelius.

Teatrul de Sud, un amfiteatru construit după modelul clasic grecesc, a fost ridicat cu câteva decenii mai devreme, în timpul domniei împăratului Hadrian. Cu o înălțime de aproximativ 15 metri și o capacitate de 3.000 de spectatori, acesta este încă utilizat astăzi în cadrul Festivalului Jerash, o sărbătoare anuală dedicată dansului, muzicii și meșteșugurilor contemporane iordaniene.

Cea mai impresionantă construcție rămâne Templul Artemidei, ridicat între 150 și 170 î.Hr., cu douăsprezece coloane masive, dintre care 11 stau încă în picioare și se balansează ușor la vânt.

Cea mai impresionantă construcție rămâne Templul Artemidei, un sanctuar dedicat zeiței grecești a sălbăticiei, castității și vânătorii. Construit în stil imperial roman, cu o scară grandioasă care urcă până la o fațadă încadrată de porți, templul, ridicat între 150 și 170 î.Hr., avea douăsprezece coloane de 16 metri înălțime, dintre care 11 mai stau și astăzi. Dacă priviți atent într-o zi cu vânt, veți observa o ușoară balansare a acestora. Ghizii se grăbesc să le explice vizitatorilor că acest mică mișcare nu este o iluzie, ci o caracteristică structurală care permite templului să reziste șocurilor seismice.

Neafectat de instabilitatea politică și economică care aproape a distrus Roma în timpul Crizei secolului al III-lea, Jerash a prosperat sub oblăduirea Imperiului Bizantin. Sfârșitul său nu a început până în 794 d.Hr., când un cutremur a redus aproape toate clădirile la ruine, cu excepția Templului Artemidei.

Redescoperit după mai bine de un mileniu sub nisip, Jerash rămâne un martor al trecutului, continuând să ofere noi descoperiri.

Recent, arheologii au scos la lumină rămășițele unui pod roman, al treilea identificat până acum.